EXCLUSIV | Liță Dumitru, interviu din America! „Dacă nu era Gică Hagi, să schimbe ceva, să impulsioneze un pic fotbalul, eram morți ca fotbal!” Sfatul pentru FRF și când își va deschide propria academie

• La 69 de ani, vârstă împlinită pe 2 ianuarie, fostul internațional Ion „Liță” Dumitru își trăiește a doua tinerețe în America. Dezamăgit de ceea ce i-a oferit România, nea” Liță și-a luat inima în dinți în urmă cu doi ani și a decis să emigreze în Statele Unite, împreună cu soția și fiica sa în vârstă de 10 ani. A luat această decizie radicală cu gândul la viitorul copilului său. Și nu regretă. Chiar dacă s-a izbit de o altă lume.
• Încă nu s-a acomodat întru totul peste Ocean, dar își urmează visul. Și face ceea ce îi place. Fotbal. De când a pus piciorul pe pământ american, Liță Dumitru s-a angajat la academia unui prieten de-al său, „Kalonji Soccer Academy”, unde pregătește grupe de copii cu vârste de la 8 la 19 ani. Visul său este, însă, să-și deschidă propria academie, iar acesta poate prinde contur după ce va primi Green Card-ul.
• Aflat la 10.000 de kilometri depărtare de casă, Liță Dumitru a acceptat să vorbească cu ProSport despre perioada petrecută în America și despre cum vede fotbalul românesc. Ce sfaturi dă Federației Române de Fotbal, la ce echipe din Liga 1 a recomandat jucători tineri americani și care este visul său, aflați în interviul de mai jos acordat în exclusivitate.

Domnule Dumitru, ce faceți în America? Mulți știu că ați plecat peste Ocean, dar puține informații despre dumneavoastră au răzbătut de acolo.
Sunt bine, mulțumesc. Sunt aici cu soția și cu fetița mea. Am depus documentele pentru Green Card. Eu antrenez la Academia „Kalonji Soccer Academy”, școală de fotbal condusă de un român stabilit aici de mai mulți ani, Bruno Kalonji. Antrenez grupe de copii de toate vârstele, de la 8 și până la 19 ani. Avem antrenamente luni, marți, miercuri și joi, iar vineri facem pregătire specială.

De ce ați ales să plecați din România?
Eu am o fetiță mică, de 10 ani. Din prima căsătorie am doi copii mari, dar la cea mică ce puteam eu să-i ofer în România? Ca viitor. Am zis, hai să vedem, poate găsim în America ceva pentru ea. Am vorbit cu tipul ăsta, Bruno Kalonji, m-a convins, am venit aici și am început munca la el.

Dezamăgit de România?
Am plecat din țară în primul rând pentru că așteptam mai mult de la mine, speram să-mi ofere ceva România, să pot antrena și eu în Divizia A sau Divizia B, dar dacă nu s-a putut, asta a fost. Am zis că poate pot fi util în altă parte. Și ușor-ușor, lucrurile se schimbă.

Și cum a fost impactul cu Statele Unite? V-a fost greu să vă acomodați?
Fetița învață aici. A terminat clasa a II-a în România, iar acum doi și jumătate, când am venit, au testat-o și au băgat-o direct în clasa a IV-a. Acum este clasa a V-a. Mi-e greu oricum, pentru că la vârsta mea este greu să învăț engleza, dar mă descurc. Mai greu este cu actele. Nu am știut că va fi atât de greu.

În ce sens?
Nu am știut că trebuie să treci prin niște etape. Ca să îmi dea drept de muncă, să-mi dea Green Card, dreptul de a sta definitiv în America, a trebuit să aduc diploma de Licență Pro, cea mai mare din Europa, am adus din România vreo 40 de recomandări, de la televiziuni, de la ziare, de la fotbaliști, Federație, Ligă. Cu ajutorul acestor recomandări am primit viză. Acum patru luni am depus actele pentru Green Card, am urmat niște pași, analize, amprente, fotografii. Încet-încet, lucrurile se vor rezolva. În maximum cinci luni ne vom lua și casă, o să putem face mai multe.

Liță Dumitru e decis să rămână în Statele Unite alături de familia sa

Să trecem la fotbal. Am auzit că ați recomandat doi tineri fotbaliști americani Politehnicii Iași.
Da, un portar și un atacant, ambii de 18 ani. Atacantul este un copil senzațional, care poate ajuta Iașiul. Portarul Jacob Samnik este foarte talentat. Tatăl lui l-a adus la noi la academie de mult timp, iar eu când am venit aici l-am găsit. I-am spus să facă antrenament special cu noi și atunci el poate ajunge în România sau să prindă alte echipe din alte campionate. El m-a ascultat, a venit și s-a antrenat cu noi, a mai fost și prin Spania și s-a antrenat o lună și jumătate, a fost și în România, la Iași, dar nu aveau cum să-i facă contract, pentru că era minor. Mai am un atacant foarte bun, are vreo 18 ani, dar așteptăm să-i iasă actele. E un fotbalist foarte bun, care poate să ajute Iașiul. Flavius Stoican l-a văzut. Am vorbit și cu președintele Adrian Ambrosie, el știe ce are de făcut dacă acești copii vor corespunde.

Ați mai trimis jucători și la alte echipe din Liga 1?
Când am venit aici am luat legătura cu Gică Hagi. I-am trimis lui Gică doi jucători acum un an și jumătate, dar sincer să fiu pe acei jucători nu îi cunoșteam așa de bine. Nu le-am cunoscut caracterul. De aici încolo, toți copiii pe care îi trimit în România, îi trimit pe garanția mea. Am vorbit și cu Gică Hagi de un mijlocaș, am vorbit și cu Marcel Popescu. Încercăm să intrăm ușor-ușor în Liga I cu câțiva copii tineri, de mare perspectivă. În Liga I, în Liga a II-a, depinde de cât sunt de talentați.

Încă nu v-ați deschis propria școală de fotbal?
Nu pot să-mi deschid propria academie aici, așa cum mi-am dorit eu de la început, pentru că nu am încă Green Card. Deocamdată antrenez la „Kalonji Soccer Academy”. Sunt angajat aici. Am depus toate actele de Green Card, pentru viză definitivă, atunci îmi pot deschide și eu o școală de fotbal. De când am venit și până acum am încercat să găsim copii talentați. Mergem la turnee mari, mergem la Dallas, un turneu cu peste 200 de echipe, acum am fost în Orlando, la un turneu cu 460 de echipe, un turneu de copii și juniori. Putem vedea copii, să discutăm cu ei și să-i pregătim și pe urmă să meargă în România.

Fostul internațional e apreciat de comunitate în SUA

Sfat pentru federație: „Să vină antrenori să facem aici un trial”

Cu români v-ați întâlnit acolo?
În Atlanta sunt vreo 50.000 de români. Foarte mulți. Și copii buni. Eu le-am spus și celor de la Federația Română de Fotbal, am vorbit și cu Gheorghiță Geolgău, să putem să organizăm aici pe timp de vară sau când vor ei, un trial de selecție. Sunt copii care joacă aici și care pot ajunge la echipele naționale. Pot veni aici doi sau trei antrenori de la Federație, facem un trial. Să vină să stea două săptămâni sau câteva zile, adunăm copiii de la toate echipele, îi vedem, iar la urmă tragem linie și vedem cine poate face pasul la echipa națională. Eu am mai trimis un băiat de aici în Spania, care a reușit la echipa de juniori a lui Atletico Madrid.

Acasă când reveniți?
În vară vreau să vin în România, vreau să rezolv problema cu casa de acolo și alte probleme.

Liță Dumitru și fetița sa

Nu vă este dor de țară?
Să vă spun cinstit, mi-e dor de fotbal. Cei de aici au două grupe de Divizia A a câte 10 echipe. Cele de pe primul loc joacă între ele și dau campioana Americii. Nu retrogradează nimeni, nu promovează nimeni. Abia acum au înființat liga a doua, unde să joace echipele de la copii și juniori, care vin apoi la echipa mare.

Cum este fotbalul din Statele Unite comparativ cu cel românesc?
Să știi că au un fotbal mai bun decât al nostru. Să nu te mire. Sunt foarte mulți mexicani care joacă în prima ligă, jucători americani buni, au un fotbal bun.

Vă este dor de fotbal, dar tot în fotbal activați…
Da, dar mă țin pe loc actele astea. Eu vreau să-mi deschid școala mea de fotbal aici, să lucrez pentru mine, nu să lucrez pentru alții. Să mă dezvolt. Vreau să deschid o academie cu antrenamente speciale. Să aduc copii de la cluburile lor la mine la academie, să se pregătească cu mine, iar sâmbăta sau duminica să meargă să joace la echipele lor. Și ar fi o chestie senzațională. Totodată, aș putea să găsesc copii buni aici pe care să-i trimit în România, în Spania, poate și în Anglia, chiar dacă este foaret greu.

Mai țineți legătura cu oamenii de fotbal din țară?
Da, mai vorbesc cu Gică Hagi, Marcel Popescu, Marcel Ploaie, care mi-e prieten, cu Vintilă mai vorbesc.

Urmăriți meciurile din Liga 1?
Acum mai puțin, dar după ce îmi iau casă o să-mi pun televiziune din România și o să văd toate meciurile.

Cum vedeți Liga 1 în momentul de față?
Tot așa ca atunci când am plecat eu. Dacă nu a fi fost Gică Hagi, să impulsioneze un pic fotbalul românesc, să facă ceva, să schimbe ceva, eram morți ca fotbal. Abia acum am început să investim și noi în juniori, dar ar fi trebuit de mult timp făcut acest lucru.

Aveți să transmiteți un mesaj cuiva din fotbalul românesc de acolo, de departe?
Nu la cineva anume. La toți cei implicați în fotbal vă doresc să fiți sănătoși, să vă trăiască familiile!