Fanii dinamoviști tună: „Înseamnă că Nicolae Ceaușescu nu a murit niciodată!”. Cer înapoi trofeul care „se află atât în palmaresul echipei din Liga a 4-a, cât și în palmaresul clonei care activează ilegal în Liga 1”

Peluza Cătălin Hîldan readuce în atenția iubitorilor de fotbal un episod petrecut înaintea Revoluției din 1989. La finala Cupei României din data de 26 iunie 1988, Lăcătuş a deschis scorul în prima repriză, iar Răducioiu a egalat în minutul 88. Un minut mai târziu, Balint a înscris dar tuşierul George Ionescu avea fanionul ridicat, golul fiind anulat pentru ofsaid. Steliștii au protestat, au agresat arbitrul, iar Tică Dănilescu, fost conducător al trupei din Ghencea și mai apoi oficial în structura clubului Dinamo, a dat ordinul primit de la Valentin Ceaușescu și roș-albaștrii au părăsit terenul.

Trofeul a ajuns la Dinamo doar pentru o zi (3-0 la masa verde) fiindcă regimul de atunci a decis altceva. „Comisia stabilită pentru analizarea desfăşurării finalei Cupei României la fotbal dintre echipele Steaua şi Dinamo a considerat că al doilea gol marcat de Steaua, validat iniţial de arbitru şi ulterior anulat, a fost înscris în condiţii perfect regulamentare. Biroul Comitetului Executiv a stabilit că Steaua a cîştigat finala Cupei României cu 2-1”.

„CEAȘCĂ N-A MURIT NICIODATĂ – Episodul 1

Ura împotriva regimului se manifesta public pe stadioane la fiecare meci între echipa familiei Ceaușescu și Dinamo.

Valentin și Ilie, fiul și fratele dictatorului erau direct implicați în conducerea clubului. Nicolae și Elena Ceaușescu erau dispuși să-i satisfacă feciorului toate mofturile legate de fotbal.

Cupa României câștigată de Dinamo în ’88 a fost cel mai grăitor exemplu.
La scorul de 1-1, echipa regimului avea să patenteze fenomenul „Bricheta” părăsind terenul ca protest pentru un offside.

Au ieșit la ordinul lui Valentin Ceaușescu. Galeria noastră era la T2, deasupra tunelului. În timp ce ieșeau de pe teren, unul dintre noi a avut inspirația să dea tonul și 15.000 de câini au strigat din toți rărunchii
„Steaua, stați puțin, Vă dă Cupa Valentin!”

Și așa a fost. Și atunci câinii au prevazut viitorul.

Cupa României a stat o zi la Dinamo. A doua zi, la ordinului Elenei Ceaușescu, a apărut comunicatul în chenar negru în toate ziarele:
„Cupa României a fost câștigată de Steaua cu 2-1…”

Astăzi acel trofeu al rușinii se află atât în palmaresul echipei din Liga a 4-a, cât și în palmaresul clonei care activează ilegal în Liga 1.

CEREM PUBLIC SĂ SE FACĂ DREPTATE ȘI Cupa României, ediția 87-88, SĂ AJUNGĂ ACOLO UNDE ÎI ESTE LOCUL, în palmaresul Clubului Dinamo și să fie consemnat scorul prevazut de regulamentul de atunci, 3-0 la masa verde pentru părăsirea terenului.

Dinamo a refuzat inițial această Cupă, dar acum, văzând tupeul maxim din partea rivalei istorice, de a-și trece în palmares trofeul câștigat prin Comunicatul Elenei Ceaușescu, inclusiv scorul dictat de acel comunicat, 2-1 pentru ceaușei, ne vedem nevoiți să cerem DREPTATEA.

Dacă nu se produce această îndreptare, înseamnă că Nicolae Ceaușescu NU A MURIT NICIODATĂ!

Și ca să vedeți câtă asemănare cu clona de azi, echipa familiei Ceaușescu trebuia să câștige tot. Prin orice mijloace. Chiar dacă era nevoie să se prelungească partida până în minutul 116. Cu arbitrii de casă, prin oamenii de partid și prin ordin de sus, steluța trebuia să câștige tot. De aceea le strigam la fiecare meci:
„Un, doi, trei, patru, Cupa și Comunicatu!”

Erau cele mai vocale manifestări anti-regim. Mai ales că meciurile erau transmise la tv.

La fiecare meci cu echipa Armatei și a Comandantului Suprem, câinii strigau împotriva regimului, iar echipa din Ghencea (de lângă cimitirul în care cuplul Ceașcă avea să fie îngropat sub alee) era primită la meciurile cu noi cu urale ironice și cu scandarile clasice: ”Ceaaaușiștii! Ceaaaușiștii!”

Vom continua cu alte episoade în zilele următoare. Avem datoria față de cei mai tineri să spunem cum se trăia fotbalul de atunci.

Vom strecura și unele adevăruri dureroase pentru dinamoviști. Cine are ochi, le va vedea printre rânduri.

Vom vorbi despre farisei, despre cameleoni, și despre lipitori, pentru a înțelege în ce fel regimul de atunci încearcă să sufoce Dinamo la 30 de ani de la căderea comunismului.

Rămâneți aproape!
Orice informație prețioasă care va apărea la comentarii va fi inclusă în episoadele următoare. HAIDEȚI SĂ-I DEMASCĂM!

PS: între timp vom continua lupta noastră pentru preluarea controlului la Dinamo.
Vom face mai puține apeluri, dar nevoia de a continua Proiectul DDB rămâne aceeași.
VINO CU NOI!”, se arată pe pagina PCH.