Fost acționar la Dinamo, Săvulescu dezvăluie cu ce s-a ales din fotbal: „Am împrumutat milioane, dar nu am mai recuperat banii”

Dragoș Săvulescu îl susține pe Ionuț Negoiță și spune despre actualul șef al lui Dinamo că a salvat clubul de la faliment

Tânărul om de afaceri recunoaște că în fotbalul românesc există meciuri trucate, iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care a preferat să iasă din fenomen

În luna martie ați ieșit din acționariatul lui Dinamo. Ați luat această decizie după aproape opt ani. Cum e viața fără fotbal?
Foarte plăcută. Există o modificare esențială. Mai puțină tensiune, mai mult timp pentru activitațile profesionale și personale, lipsa presiunii media. Nu mai stau tot timpul setat pe canalele de sport, reflex ce devenise aproape necondiționat, curios ce mai spun oamenii din domeniu despre activitatea și chiar despre viața pe care o aveam.

Și ce spuneau?
Tot felul de bazaconii, unele reale, majoritatea nereale, diverse comentarii mai mult sau mai puțin pertinente, altele haioase, momente comice, tragi-comice. E un pitoresc în zona asta care, pentru marea majoritate a oamenilor, e interesant și face parte din viața de zi cu zi.

Și unde vă găseați dumneavoastră locul în acest pitoresc de care vorbiți?
Nu mi-l găseam foarte bine, nu mă reprezenta foarte tare acest mediu. Dar până la urmă prezența mea în fotbal a fost o provocare. Mă bucur că am trecut prin această experiență, am învățat mult. E un mediu destul de colorat, în care se întrepătrund interese financiare, politice și de imagine.  Mai ales la un club de talia lui Dinamo a existat și o tensiune continuă, pentru că presa și suporterii sunt cu ochii pe tine. Pot exista multe critici, unele chiar de la susținători. Îți pui banii în joc, mulți bani, pot spune că este un mod de a trăi, există adrenalină.

„Sunt acționari care și-au recuperat împrumuturile”

Mulți spun că din fotbal nu se câștigă. Dumneavoastră ați pierdut sau ați câștigat?
Am pierdut multe milioane bune. Mulți au spus că nu am investit, dar am investit și am pierdut multe milioane, bani plătiți efectiv, pentru care există documente. Sigur, dacă ne gândim că acum trecem printr-o perioadă de criză economica, pot să spun că am aruncat cu banii pe fereastră. Dar luat ca un tot, pentru mine, ca o experiență personală, nu este un regret. În plus, există și implicarea emoțională.

Știți discuția cu împrumutatul clubului. Dumneavoastră ați împrumutat clubul?
Da. Evident.

Și ați recuperat banii pe care i-ați investit?
Evident, nu!

În 2005 au fost nouă oameni care au început un drum la Dinamo. Colegii dumneavoastră au recuperat banii împrumutați?
Da. Majoritatea. Ultimii plecați nu și-au mai recuperat banii pentru că atunci când am părăsit clubul era deja într-o situație financiară foarte delicată.  Persoana care a venit și a preluat acțiunile celorlalți, Ionuț Negoiță, trebuia să facă efortul de a ne plăti nouă banii respectivi, iar apoi un efort foarte mare de a salva clubul din pericolul mare și iminent al falimentului. Atunci am fost nevoiți să ajungem în situația de a nu ne mai recupera banii.

Mi-ați vorbit de faliment. Cum s-a ajuns în acestă situație? Cred că aveți un răspuns, mai ales că ați fost acționar mai bine de șapte ani...
Vă răspund povestind o realitate pe care nu știu câți au punctat‑o, sau dacă a punctat-o cineva…

Vă rog!
Din toți acești nouă acționari, financiar au contribuit toți, dar deciziile le luau numai doi. Această situație financiară s-a moștenit și s-a perpetuat pe parcursul a câțiva ani buni.

Îmi puteți spune care erau cei doi?
Nu pot să vă spun. E foarte complicat să ne dăm seama. ( râde)

Și cum ați acceptat acest lucru?
A fost un entuziasm molipsitor. Am pus ceva bani, în timp, nu au fost sume foarte mari de la început, dar în ani s-a ajuns la cifre importante. Pentru acel timp economic și pentru perioada respectivă, pentru ideea de a susține un asemenea club și a face parte dintr-un pol de oameni de afaceri, politic, sportiv, media, cred că merita să te lași purtat de acest entuziasm. Mulți și-au speculat implicarea prin ieșiri media. Mulți au făcut-o să fie persoane publice, eu nu am avut acest interes.

De ce ați renunțat la fotbal?
Nu era chiar pentru mine, nu mă regăseam…

Vă întrerup. Nu a durat cam mult să realizați acest lucru?
Nu, pentru că implicarea mea efectivă a fost doar un an și jumătate. Mă refer la putere decizională. Am știut de acum opt ani că va veni momentul în care mă voi implica. A fost o chestiune de stand by. A venit momentul și m-am implicat.

Ce părere aveți despre proiectul lui Ionuț Negoiță?
Ionuț Negoiță este cel care a salvat clubul Dinamo. Când a preluat acțiunile de la mine și de la domnul Badea, situația era dezastruoasă, era vorba de faliment. A preluat acțiunile de la noi, a achitat niște sume importante de bani, bani mulți. Am făcut un calcul sumar apropo de sumele plătite și necesarul de investiții până la finalul lui 2014 și se apropie de 20 de milioane de euro. Este de apreciat, mai ales că nu cred că are mașină de făcut bani acasă. Oamenii uită complet. Și foarte repede. Repet, s-a salvat Dinamo, s-a schimbat o modalitate de lucru prin care se cheltuiau mult mai mulți bani. Dinamo a avut noroc cu Ionuț Negoiță. În legatură cu mersul actual al echipei și al clubului, suporterii trebuie să aibă rabdare. E tot ce lipsește. Lucrurile așteptate de ei se vor întâmpla.

Se vehiculează că vechii acționari doresc să se întoarcă?
Cunoscând motivele pentru care au plecat, eu mă îndoiesc că este posibil. De ce să vrea să se întoarcă? Ca să ce? Să recumperi acțiunile, să trăiești într-un mod în care ai pierdut bani? Sunt sigur ca asta nu se va întâmpla.

Cât cheltuie un club ca Dinamo, lunar?
Pentru un buget decent care să includă minime transferuri, mici achiziții, fără să te califici în Europa League sau Champions League, există un deficit de patru milioane de euro pe an. Deci în acest caz, ca patron, lunar trebuie să scoți 350 000 de euro din buzunar. Dacă te califici în grupele Europa League, îți recuperezi cheltuielile, profitul vine din calificarea în Champions League.

Deci cei care au mers în Champions League au câștigat din fotbal.
Unii dintre ei au câștigat în mod sigur.

Cât ați fost în fotbal, ați auzit de meciuri trântite?
Cine n-a auzit? Ar fi culmea ipocriziei să spun că nu am auzit.

Sunt oameni care se feresc să vorbească despre acest subiect…
Să fim realiști, acesta este un fenomen mondial. Din fericire, nu am fost niciodată părtaș. Pot să spun că este unul dintre motivele pentru care mi-am dat seama că este greu să reziști într-un mediu dacă nu te conectezi la el, ori eu nu mă pot conecta la asemenea lucruri.

Să înțeleg că este unul dintre motivele pentru care ați hotărât să ieșiți din fotbal?
Da, ați înțeles bine.

Ați intrat în cinematografie. Cât de diferit este acest mediu față de fotbal?
Complet diferit. Sunt alți oameni, de altă factură. Oameni care simt diferit, văd altfel viața. Nu vreau să fac comparații.

E mai greu să câștigi un campionat sau să faci un film?
Depinde de film.

Nu de campionat?
Nu, de film.

Ioan Becali, Cristi Borcea, Nicolae Badea, Vasile Turcu, Gigi Nețoiu, Florian Walter,  Vova Cohn, Bagher Karimzadeh și Dragoș Săvulescu sunt cei 9 oameni de afaceri care in 2005 au înființat SC Dinamo 1948 SA

Săvulescu spune că Dinamo cheltuia lunar 350.000 de euro