Lilian Ciontu nu aude și nu poate vorbi de când se știe. Acum are 43 de ani și este unul dintre maseurii nou-promovatei Victoria Brănești, pentru că handicapul nu l-a împiedicat niciodată să tindă către o viață normală. Se bucură zi de zi că poate fi alături de jucători și, mai ales, că aceștia îl consideră unul de-ai lor. „Omu’ nu se dă în lături de la nimic”, îl caracterizează scurt fotbaliștii. Apucă în grabă două foi și un pix, parcă nerăbdător să-și spună povestea, și începe să scrie. „Din ’86 până în 2002 am fost îngrijitor la stadionul din Galați, cel pe care joacă Oțelul. Asta era singura mea legătură cu fotbalul. Trasam tușele, tundeam gazonul, puneam plasele porților. Eram fericit că pot să stau aproape de fotbaliști”, rememorează el. Fiecare rând pus pe hârtie de Lilian începe cu un an: „2002 – Am stat în șomaj! Lucram la Combinatul Sidex, eram lăcătuș mecanic, și am fost dat afară. Mi-a fost greu, dar tot răul s-a transformat în bine datorită lui Ion Viorel”.
„16 ani am îngrijit stadionul Oțelului” Pe fostul atacant al Stelei l-a cunoscut în perioada pe care acesta a petrecut-o pe malul Dunării și au devenit rapid prieteni. În timp, Ion Viorel a devenit nașul celor doi băieți ai săi, Vali și George, și omul care avea să-l aducă mai aproape de fotbal. „2003 – Am devenit maseur la Dunărea Galați, iar în 2005 am trecut la Gloria Buzău alături de el”, explică Lilian. Ochii i se aprind atunci când e întrebat de familie: „Știu ce vrei să mă întrebi… dacă și ei au probleme. Sunt sănătoși! Și băieții, și Mihaela, soția mea. Copiii joacă fotbal la Galați, sper să ajungă mari fotbaliști”. „Ilie Stan e în inima mea” Pe actualul antrenor al Victoriei l-a întâlnit la Buzău și de atunci sunt nedespărțiți: „După ce Ion Viorel a fost dat afară de la Gloria Buzău, în locul lui a venit Ilie. M-a păstrat în echipa lui, dar după ce a plecat și el am fost dat afară. Ștefan Stoica venise antrenor și mi-a zis să plec”. Dă din umeri când e întrebat de ce a fost îndepărtat, dar zâmbește înainte să-și scrie continuarea poveștii: „Într-o seară a sunat telefonul, era Ilie Stan, și mi-a zis să vin cu el la Brănești! Și uite-mă că sunt aici de trei ani. Echipa asta, băieții ăștia, sunt ca și familia mea”. Câțiva fotbaliști se adună în jurul lui și trag cu ochiul la foaia pe care „Mutul”, așa cum îi spun ei, își înșiră viața. „Băi, da’ povestește și de noi. Povestește-le de faza aia când am fost la pescuit și mi-ai rupt undița”, îi spune tânărul Ispir. Mai toți au învățat să comunice cu el prin limbajul semnelor, mai cu seamă Ispir, cel care i-a devenit și cel mai bun prieten: „Toți îmi sunt dragi! Dar în special ăsta mic și Olariu!”, recunoaște și Lilian. Când vine vorba de Ilie Stan, lucrurile sunt simple. Îi scrie numele antrenorului pe o foaie, apoi bate de trei ori cu pumnul în dreptul inimii! O legătură specială care a lăsat în urmă un handicap iremediabil și o poveste de viață expusă în două pagini. Nimic mai simplu.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să-mi fac un rost în viață. Sunt fericit acum! Lilian Ciontu, maseur Victoria Brănești
«Mutu» se pricepe și la fotbal, are ochi la jucători. Țin minte că a venit un portar în probe la noi și el a zis din start că ăla nu are nicio treabă cu fotbalul. Și n-a rămas la echipă Sorin Ispir, mijlocaș Victoria Brănești
E un om bun, pe care te poți baza, nu degeaba e la noi de atâția ani. Eu îl apreciez pentru faptul că a reușit să-și învingă handicapul Ilie Stan, antrenor Victoria Brănești
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER