Fotbal în lumea tăcerii!** Povestea impresionantă a unui om care a reușit să-și învingă handicapul

Lilian Ciontu nu aude și nu poate vorbi de când se știe. Acum
are 43 de ani și este unul dintre maseurii nou-promovatei Victoria
Brănești, pentru că handicapul nu l-a împiedicat niciodată să tindă
către o viață normală. Se bucură zi de zi că poate fi alături de
jucători și, mai ales, că aceștia îl consideră unul de-ai lor.
„Omu’ nu se dă în lături de la nimic”, îl
caracterizează scurt fotbaliștii.
Apucă în grabă două foi și un pix, parcă nerăbdător să-și spună
povestea, și începe să scrie. „Din ’86 până în 2002 am fost
îngrijitor la stadionul din Galați, cel pe care joacă Oțelul. Asta
era singura mea legătură cu fotbalul. Trasam tușele, tundeam
gazonul, puneam plasele porților. Eram fericit că pot să stau
aproape de fotbaliști”, rememorează el. Fiecare rând pus
pe hârtie de Lilian începe cu un an: „2002 – Am stat în
șomaj! Lucram la Combinatul Sidex, eram lăcătuș mecanic, și am fost
dat afară. Mi-a fost greu, dar tot răul s-a transformat în bine
datorită lui Ion Viorel”.

„16 ani
am îngrijit stadionul Oțelului”
Pe fostul atacant al Stelei l-a cunoscut în perioada pe care acesta
a petrecut-o pe malul Dunării și au devenit rapid prieteni. În
timp, Ion Viorel a devenit nașul celor doi băieți ai săi, Vali și
George, și omul care avea să-l aducă mai aproape de fotbal.
„2003 – Am devenit maseur la Dunărea Galați, iar în 2005 am
trecut la Gloria Buzău alături de el”, explică Lilian.
Ochii i se aprind atunci când e întrebat de familie: „Știu
ce vrei să mă întrebi… dacă și ei au probleme. Sunt sănătoși! Și
băieții, și Mihaela, soția mea. Copiii joacă fotbal la Galați, sper
să ajungă mari fotbaliști”.

„Ilie Stan e în inima
mea”
Pe actualul antrenor al Victoriei l-a întâlnit la Buzău și de
atunci sunt nedespărțiți: „După ce Ion Viorel a fost dat
afară de la Gloria Buzău, în locul lui a venit Ilie. M-a păstrat în
echipa lui, dar după ce a plecat și el am fost dat afară. Ștefan
Stoica venise antrenor și mi-a zis să plec”. Dă din umeri
când e întrebat de ce a fost îndepărtat, dar zâmbește înainte să-și
scrie continuarea poveștii: „Într-o seară a sunat
telefonul, era Ilie Stan, și mi-a zis să vin cu el la Brănești! Și
uite-mă că sunt aici de trei ani. Echipa asta, băieții ăștia, sunt
ca și familia mea”.
Câțiva fotbaliști se adună în jurul lui și trag cu ochiul la foaia
pe care „Mutul”, așa cum îi spun ei, își înșiră viața.
„Băi, da’ povestește și de noi. Povestește-le de faza aia
când am fost la pescuit și mi-ai rupt undița”, îi spune
tânărul Ispir. Mai toți au învățat să comunice cu el prin limbajul
semnelor, mai cu seamă Ispir, cel care i-a devenit și cel mai bun
prieten: „Toți îmi sunt dragi! Dar în special ăsta mic și
Olariu!”, recunoaște și Lilian.
Când vine vorba de Ilie Stan, lucrurile sunt simple. Îi scrie
numele antrenorului pe o foaie, apoi bate de trei ori cu pumnul în
dreptul inimii! O legătură specială care a lăsat în urmă un
handicap iremediabil și o poveste de viață expusă în două pagini.
Nimic mai simplu.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să-mi fac un rost în
viață. Sunt fericit acum!
Lilian Ciontu, maseur Victoria Brănești

«Mutu» se pricepe și la fotbal, are ochi la jucători.
Țin minte că a venit un portar în probe la noi și el a zis din
start că ăla nu are nicio treabă cu fotbalul. Și n-a rămas la
echipă
Sorin Ispir, mijlocaș Victoria Brănești

E un om bun, pe care te poți baza, nu degeaba e la noi
de atâția ani. Eu îl apreciez pentru faptul că a reușit să-și
învingă handicapul
Ilie Stan, antrenor Victoria Brănești