Fotbalistul fără unghii la picioare!** Jumisse este omul care a bătut Rapidul: are opt frați, iar fotbalul l-a început, pe câmp, desculț și cu mingi din cârpă

Africanul spune că a ajuns în pragul depresiei pentru felul în care era tratat la Vaslui. Mijlocașul crede că Porumboiu este exagerat pentru că nu acceptă niciodată înfrângerea.

Edu, felicitări pentru reușita cu Rapid…
Vă mulțumesc. N-aveți idee ce înseamnă această realizare pentru mine.

Golul tău a adus, în sfârșit, victoria Vasluiului în fața Rapidului. E astfel și mai mare bucuria?
Da, tocmai asta voiam să spun, că sunt și mai fericit că al meu gol a venit într-un moment de maximă nevoie. În plus, aveam nevoie de o prestație bună ca să demonstrez unele chestii…

Cum ar fi?
Păi în primul rând am vrut să le arăt tuturor și în special conducerii că nu sunt un jucător oarecare și că nu mi s-a acordat atenție pe cât meritam.

Te referi la perioada în care nu ai jucat?
Da, a fost oribilă. Am trăit o decepție să văd că nu sunt băgat în seamă, doar pentru că, probabil, am fost adus de către Augusto Inacio. După ce dânsul a plecat, a fost foarte greu. Fostul antrenor (n.r. Șumudică) nici nu vorbea cu mine, iar toți ceilalți se purtau de parcă aș fi fost un jucător venit în probe și nu unul cu contract perfect valabil.

Te-ai gândit vreo clipă să renunți?
Da. Eram disperat, ajunsesem în pragul unei depresii și nu știam ce să mai fac să plec mai repede. Le-am propus să mi se rezilieze contractul, dar nu au vrut. M-a durut enorm să nu pot să-mi demonstrez calitățile. Marele meu noroc a fost venirea domnului Hizo căruia îi mulțumesc pentru încrederea acordată.

„La Vaslui mă lupt cu plictiseala”

Te-ai adaptat aici?
Eu zic că foarte repede, nici nu mai am nevoie de traducător să înțeleg ce zice antrenorul. Românii sunt foarte primitori și m-au făcut să mă simt bine oriunde am mers. Orașul în schimb…

E prea mic?
Daaaa. N-ai absolut nimic de făcut aici, nu poți duce o viață normală, părerea mea, dar mulți vor spune că nu contează asta și că trebuie să muncești oriunde. Da, așa este, dar când ai un program monoton care se repetă zilnic, atunci începi să te îngrijorezi și plictisești la maximum.

Care e programul tău de exemplu?
Mă trezesc dimineață, iau masa, revin la somn, după amiază avem antrenament, apoi stau în casă până a doua zi dimineață când o iau de la capăt. Incredibil cât de activ sunt, nu? (râde) Ah, și să nu uit de temperaturile incredibil de scăzute…

Acesta-i motivul pentru care porți mănuși în încăperea în care suntem?
Da. Îmi este cumplit de frig și la mâini și la picioare. Umblu cu câte două pulovere pe mine și tot degeaba. Nici nu vreau să-mi imaginez cum va fi când va ninge.

Porumboiu ce impresie ți-a lăsat?
Poate e un pic exagerat, uneori parcă nu înțelege că în fotbal mai sunt și momente când pierzi, dar chiar și așa trebuie respectat. Investește foarte mulți bani aici și are tot dreptul.

Spune-ne mai multe despre tine, din trecutul tău…
M-am născut în Mozambic, în Maputo. Provin dintr-o familie foarte săracă, cu opt copii. Sunt antepenultimul născut și aveam obligația să-mi ajut frații. Așa că am plecat în Europa să muncesc, să fac bani pentru ei.

Când ai început fotbalul?
(lasă privirea în jos) Eram mititel și până când am plecat de acasă, am jucat fotbal desculț. N-aveam posibilitatea să-mi iau încălțări și alergam după minge printre gropi și cataroaie. Ce spun minge? Erau multe cârpe sau tricouri vechi înfășurate. Șutam cu toții în ea. Din cauza asta eu nu mai am unghii la picioare. Am avut o copilărie grea… (oftează). Apoi am ajuns în Portugalia, în 2011 și viața s-a schimbat complet. Am jucat pentru Portimonense și Leixoes și apoi am venit aici.

Ești conațional cu Eusebio. Cât de mult te-a inspirat el în carieră?
A fost un jucător uriaș, dar mai mult l-am admirat pe Mario Coluna pentru că a jucat pe același post pe care joc eu.

De România când ai auzit?
Când juca Marius Niculae la Sporting, în 2000. Îmi plăcea de el foarte mult. Și acum îi admir pe Rusescu, Bourceanu și Chiricheș. Sunt foarte buni.

Sunt înnebunit după tochitura moldovenească. O ador, mi se pare cea mai bună mâncare inventată de voi
Eduardo Jumisse, mijlocaș FC Vaslui

Îmi place mai mult fotbalul din România, ca stil, decât cel din Portugalia. Aici se joacă totul mai tacticizat și mie îmi place disciplina
Eduardo Jumisse, mijlocaș FC Vaslui

CARTE DE VIZITĂ‚

Eduardo Jumisse
Mijlocaș ofensiv, 28 de ani
A debutat în 2004, la Maxaquene Maputo (Mozambique)
A mai evoluat:
2010: Liga Muçulmana Maputo
2010-2011: Portimonense (împrumutat în 2011 în Cipru, la Ermis Aradippou)
2011-2012: Leixoes
2012: FC Vaslui
8 apariții a bifat Jumisse pentru naționala Mozambique