Au revenit la vatră, au dat cu nițel var, dar au chemat părintele când încă nu era totul gata. Gazonul arată bine, chiar dacă are un petec abia pus, dar parcarea e groaznică, aleile din interior sunt rupte și pline de gropi, iar cele 23 de grade de duminică n-au reușit să topească zăpada din spatele porții de la Sud.
Sunt amănunte fără importanță, care nu mai contează atunci când ești acasă. Oamenii s-au legat de tot ce înseamnă Ghencea, de spiritul ei și nu mai zic nimic când turnichetul e în mijlocul băltoacei sau când scaunul din tribună n-a mai văzut cârpa de praf de pe vremea când era Stoichiță antrenor.
Ilie s-a simțit de-al locului Tribuna s-a umplut alimentată de nostalgie, dar și de călcăturile greșite ale lui Rapid și Dinamo. Tătărușanu a ieșit primul din gura tunelului, s-a dus în fața peluzei Nord, unde și-a primit porția de ovații. Au urmat ceilalți, Bourceanu sau Chiricheș privind cumva stânjeniți o incintă pe care o știau doar din vestiarul celorlalți, al adversarilor Stelei. În schimb, Tănase sau Bicfalvi, veterani ai locului, aveau aerul că doar au revenit acasă dintr-un concediu prelungit. Iar Ilie Stan a traversat terenul cu pas sigur, știindu-i cotloanele mai bine decât bătătura casei părintești din Câmpia Buzăului.
Cu un sfert de oră înainte de final, puteam vorbi de un stadion aproape plin și în întregime însuflețit, o casă care, chiar dacă nu e nouă, te face să-ți fie cald și bine în ea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER