Gigi la cosmetică

„Iar de meci, fată? M-au înnebunit ăștia.“ Manichiurista se încruntă și mai tare. Deja se chiora la lumina neonului întru pigulirea labei piciorului pe care îl ținea în poală. Radioul o irita mai tare decât pielițele rebele.

„Dragă, știi ce nu-nțeleg eu?“ Clienta cu manichiura mov și pedichiura în lucru părea sincer intrigată de subiectul abia deschis. Avea vreo 50 de ani, părul roșu, umflat și mult aur la încheieturile mâinilor. „Să le dai bani ca să joace mai bine? Să dai bani să joace prost, înțeleg, dar să plătești pe cineva să-și facă treaba?!“

„Nu știu, dar m-am plictisit. Numai asta e la știri!“, se plângea domnișoara întinzând energic smacolină verde pe piciorul gol.

„Păi, fotbaliștii ăia nu vor oricum să bată? Nu asta e treaba lor?! Niște tâmpiți!“ Ridică vocea, fața i se înroși ca după un tratament cosmetic. Și-a dat seama singură că e timpul să se calmeze. „În fine, cui îi pasă?“ Zâmbi forțat. Își flutură puțin bluza să se răcorească, apoi scoase din geanta roșie un portofel roz și din portofel o bancnotă de 5 lei. Se aplecă spre scăunelul fetei în uniformă albă și îndesă banii în buzunărelul lateral. „Mersi, scumpo. Te pup!“