Gloria lui Gardoș s-a clădit pe „suferințele” familiei:** „Când era mic, mi-a spart tot în casă”

Traian, tatăl lui Florin, ne întâmpină cu zâmbet larg și fără
emoții la vederea aparatului de fotografiat, semn că s-a obișnuit
deja cu vizitele presei acasă la el. „Sunt foarte mândru de
Florin”, își începe discursul Traian Gardoș și parează excelent
când îl întreb dacă nu regretă că fiul său nu e atacant:
„Primul său antrenor (n.r. – Iosif Kalmar) mi-a spus că
atacanții dau goluri și aduc lumea la stadion, dar fundașii îți
câștigă un campionat”. Florin zâmbește relaxat de pe
colțarul din sufragerie, vrând parcă să-l asigure pe tatăl său că
în 2011 titlul va poposi în Ghencea.

La întrebarea „Cum a fost Florin în copilărie”, tatăl lui, Traian
Gardoș, se deschide precum o carte. „A fost tare
neastâmpărat când era mic. Avea foarte multă energie. Bătea mingea
când în casă, când afară. Evident, a spart și câteva bibelouri. Nu
m-am supărat nici când, într-o vară, a venit o vecină la noi să îmi
ceară să îi plătesc parbrizul pe care Florin i l-a spart cu mingea.
Eram fericit că îi place fotbalul, iar acum am un sentiment de
împlinire că a ajuns la Steaua”, a spus tatăl lui
Florin.

Traian Gardoș a făcut mari sacrificii până ca fiul său să ajungă la
Steaua. „Îi plăteam anual două cantonamente, îi închiriam
terenuri pe lângă Satu Mare pe unde să joace și îl duceam mereu la
antrenamente. Odată l-am dus pe el și pe încă 10 colegi de-ai lui
cu o Dacie la antrenament, iar când am ajuns acolo, domnul Kalmar
se mira de unde îi tot scot pe puști”.

Atunci când Florin e pe teren, emoțiile lui Traian Gardoș sunt
enorme. „Mereu mă rog să joace bine, să nu greșească. Mi-aș
dori să evolueze mereu bine și toată lumea să fie mulțumită de el.
După fiecare meci vorbim, și primul lucru pe care-l întreb e dacă
se simte bine. Apoi vorbim de restul”.