Fundașul a povestit pentru ProSport că în copilărie l-a avut ca idol pe fostul căpitan al Stelei, Mirel Rădoi
Andrei Dumitraș (24 de ani) e o prezență discretă în cantonamentul din Achenkirchen. Un copil cuminte, așezat, fără fițe. La întâlnirea cu reporterii ProSport a dat frâu liber emoțiilor mai ales atunci când a adus vorba despre tatăl pe care nu a apucat să-l cunoască. Dar care a lăsat cu limbă de moarte o promisiune sătenilor din Pomârla: fiul său va juca într-o zi la Steaua! Andrei i-a îndeplinit o jumătate de dorință, adică a semnat cu echipa din Ghencea, și i-a mai rămas doar să confirme. Andrei, cum ai primit vestea că o să ajungi la Steaua? Imediat după ultima etapă a venit cineva de la club să-mi spună de transfer. Nu-mi venea să cred, am zis că e o glumă, apoi m-am trezit în București și deveneam jucătorul Stelei. Nu m-am mai gândit că e presiune, că voi fi criticat mai mult decât la Ceahlăul.
Îți imaginai că poți face acest pas așa repede? E cel mai important lucru pe care l-am făcut până acum și nu credeam, sincer să fiu, mai ales că am avut câteva ghinioane în carieră. Nici nu am stat să mă gândesc prea mult pentru că țin cu Steaua de când alergam mingea prin sat și eram fascinat când îl vedeam pe Rădoi jucând, iar înainte să vin aici preferatul meu era Chiricheș.
În satul tău natal se contruiește un stadion care-ți va purta numele. Când am auzit nu-mi venea să cred, am fost super surprins. Am ținut legătura cu cei de acasă și mi-au zis că a venit ProSport-ul. Vă dați seama ce fericiți au fost că a apărut numele localității în ziar! Așa îi mai cunoaște lumea…
„Am vrut să mă las”
Povesteai de anumite greutăți pe care le-ai avut… La un moment dat am vrut să renunț la fotbal. Mi se părea că nu e pentru mine și voiam să mă fac profesor de sport. Bine, jucând fotbal atâta timp nu era o problemă pentru mine să fac asta. Am avut mai multe eșecuri. O accidentare după care nu m-am recuperat cum trebuie. Am fost apoi la Bistrița și m-au refuzat. Eram la pământ și mă gândeam că nu mai pot continua.
Și acum ești la Steaua. Domn’ primar (n.r. – Dumitru Chelariu, foto mic) a fost cel care m-a convins să merg mai departe, mi-a ridicat moralul și-mi spunea că nu trebuie să mă dau bătut. El a fost tot timpul alături de mine și m-a îndrumat când mi-a fost mai greu, m-a ajutat mereu cu o vorbă bună. Îi datorez o mare parte din succesul meu. Cum ai sărbătorit transferul? După ce am semnat cu Steaua, cei de acasă m-au chemat la Pomârla. Nu știam despre ce e vorba. Organizaseră o surpriză pentru mine, un fel de petrecere într-o poieniță. A fost tot ce mi-am dorit: să fiu alături de cei mai importanți susținători ai mei.
Cum te văd oamenii de acolo acum? Cred că sunt mândria satului. Vă dați seama că e vorba de o localitate de două-trei mii de persoane. Lumea vorbește acolo că am ajuns la Steaua și e normal să fie mândri.
Știm că nu ți-ai cunoscut tatăl, dar el promitea oamenilor că va avea un băiat care va juca la Steaua. (înghite în sec și privește în podea) Tata ar fi fost mândru de mine, sunt sigur de asta.
Joc unde are nevoie antrenorul de mine. M-am simțit bine și fundaș dreapta, dar și în centru Andrei Dumitraș, fundaș Steaua
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER