Glorie de mucava!** Dudu Georgescu: între sublim și ridicol

Românii și-au înșelat adversarii, pe plan internațional, ori de
câte ori au putut. Golgheteri de carton, meciuri dubioase, jucători
folosiți ilegal, toate se regăsesc în arsenalul cu care ne
prezentăm la întâlnirea cu fotbalul mare

Serialul despre blaturile
fotbalului românesc atinge astăzi, pentru a doua oară, dimensiunea
internațională a fraudei naționale.

Falsurile și înșelăciunea din întrecerea internă, ajunse filosofie
de viață, s-au revărsat peste granițele țării, România ajungând
celebră pentru capacitatea de a contraface realitatea. Mai multe
episoade, toate petrecute înainte de 1989, au afectat grav
credibilitatea fotbalului nostru, dar și a unor jucători altfel
foarte valoroși, care n-ar fi meritat ștampila de trișori. Episodul
Ghetelor de Aur fabricate în România și fotbalistul căruia i s-a
falsificat vârsta pentru a juca la Mondialele de tineret din 1981,
încheiate cu bronz pentru tricolori, vor fi tratate mai jos.

Cazul titlului european la juniori sub 19 ani, câștigat pe fals în
1962 de România prin folosirea unor fotbaliști cu vârstă mai mare
decât cea admisă, nu este – din nefericire – singular, ci doar
ilustrarea unei mentalități care a pus în centrul sistemului de
valori impostura.

În anii care au urmat, seria șmecheriilor făcute de conducătorii
fotbalului românesc pentru a obține necinstit recunoaștere
internațională a continuat în ritm susținut.

„Ghetele de
Aur”

Dudu Georgescu: 33 goluri (sezonul 74-75), 47
goluri (sezonul 76-77)
În alte sezoane: 21 goluri
(73-74), 33 goluri (74-75), 31 goluri (75-76), 47 goluri
(76-77), 24 goluri (77-78), 13 goluri (78-79) – toate la
Dinamo

Rodion Cămătaru: 44 goluri (sezonul 86-87)
În alte sezoane: 9 goluri
(82-83), 17 goluri (83-84),
18 goluri (84-85), 8 goluri
(85-86) – toate la Craiova;
44 goluri (86-87), 17 goluri (87-88), 15 goluri (88-89) – toate la
Dinamo

Dorin Mateuț: 43 goluri (sezonul 88-89)
În alte sezoane: 16 goluri
(85-86) la Corvinul, 11 goluri (86-87) la Corvinul (5) și Dinamo
(6), 17 goluri (87-88), 43 goluri (88-89), 9 goluri
(89-90), 5 goluri (90-91) – toate la Dinamo

Record
mondial

Seria incredibilă a lui Cămătaru
Et. 28 (24 mai): Argeș – Dinamo 0-2 Un gol din penalty
Et. 29 (31 mai): Dinamo – Corvinul 3-3 Trei goluri
Et. 30 (3 iunie): Oțelul – Dinamo 3-3 Trei goluri, ultimul din
penalty
Et. 31 (13 iunie): Dinamo – Moreni 2-3 Două goluri
Et. 32 (18 iunie): Sportul -Dinamo 5-4 Patru goluri
Et. 33 (21 iunie): Dinamo – Jiul 6-2 Cinci goluri, a ratat un
penalty
Et. 34 (25 iunie): Rapid – Dinamo 4-3 Trei goluri
Bilanț: 21 de goluri în 7 etape jucate în 33 de zile

După „Gheata de Aur” meritată din 1975, cea din 1977 a fost
obținută cu un număr record de goluri, neegalat vreodată de vreun
alt fotbalist

În 1975, Dudu Georgescu, unul dintre cei mai buni atacanți pe care
i-a avut vreodată fotbalul românesc, devenea golgheterul Diviziei
A, cu 33 de goluri marcate în 31 de partide pentru Dinamo.

Performanța îl propulsa pe primul loc în topul celor mai prolifici
fotbaliști europeni, iar publicația L’Equipe îi acorda prestigiosul
trofeu „Gheata de Aur”. Pe vremea aceea, francezii foloseau un
criteriu simplu de departajare: numărul de goluri înscrise, fără a
se ține cont de alte criterii, cum ar fi dificultatea
campionatului.

Prima „Gheată de Aur” câștigată de fotbalul nostru a fost reală.
Dinamo avea o echipă puternică, a câștigat titlul, iar Dudu
Georgescu a beneficiat de coechipieri care i-au valorificat
calitățile. Mircea Lucescu povestea, în „Mirajul gazonului”, că
întreaga echipă a muncit pentru golgheterul său, personal Lucescu
centrându-i de nenumărate ori pentru ca Dudu Georgescu să-și
valorifice detenta formidabilă și excelenta lovitură de cap. La
aceste atuuri reale s-a adăugat, în unele meciuri, și complicitatea
adversarilor din „Cooperativa” pe care Dinamo o pusese în
funcțiune.

Peste Eusebio, Gerd Müller și Van
Basten

Doi ani mai târziu, însă, s-a trecut de la sublim la ridicol. Dudu
Georgescu avea să fie scos din nou golgheter, în 1977, de data
aceasta însă cu un număr record de goluri, 47! Nimeni, niciodată,
n-a mai reușit în campionatelele Europei să înscrie de atât de
multe ori, deși pe lista câștigătorilor acestui trofeu se regăsesc
nume de legendă: Eusebio (42 de goluri în 1967-1968 și 40 în
72-73), Gerd Müller (38 de goluri în 69-70 și 40 în 71-72), Ian
Rush (32 de goluri în 83-84), Van Basten (37 de goluri în
85-86).
Dudu Georgescu a înscris de 47 de ori în cele 31 de etape în care a
jucat, ceea ce înseamnă o medie de peste 1,5 goluri pe meci!

Mateuț, ultima Gheată
românească: Ultimul „tun” al fotbalului
românesc a venit chiar înainte de Revoluție

Doi ani mai târziu, povestea s-a repetat cu Dorin Mateuț (foto),
care a câștigat și el „Gheata de Aur”, cu 43 de goluri. De data
aceasta, n-a mai fost nevoie de o cursă contracronometru în finalul
sezonului, pentru că Dinamo crescuse atât de mult în valoare, încât
își surclasa restul rivalelor din Divizia A (cu excepția Stelei)
fără mari eforturi. În plus, mecanismul aranjamentelor funcționa la
turație maximă, iar sincopele erau foarte rare.

Steaua: trei încercări, „doar” o
„Gheată de Bronz”

Nu numai Dinamo s-a ocupat de asemenea lucruri. La „Gheata de Aur”
au încercat să ajungă și alte echipe din România. Steaua s-a
străduit să-l bage la înaintare pe Victor Pițurcă. Din trei
tentative (29 de goluri în 1985-1986, 34 de goluri în 1987-1988 și
23 de goluri în 1988-1989), o singură dată, în 1988, a reușit să ia
„Gheata de Bronz”. O a treia echipă „cu epoleți”, Victoria
București, a încercat să propulseze, de asemenea, un om în topul
european. Marcel Coraș a înscris 36 de goluri în sezonul 1988-1989,
dar n-a putut să-l concureze pe Dorin Mateuț, de la „sora mai mare”
Dinamo.

Esticii, specialiști în
falsuri

Scandalurile provocate de români, bulgari și ciprioți au dus la
suspendarea „Ghetei de Aur” între 1991 și 1996

Nu numai România s-a ocupat cu astfel de potlogării precum
„fabricarea” de producții-record de goluri.

Esticii se specializaseră în astfel de golgheteri de carton.
Începând din 1967, de când L’Equipe a înființat „Gheata de Aur”, și
până în 1991, când trofeul a fost suspendat tocmai din cauza
scandalurilor, bulgarii, românii, ciprioții și turcii (la care s-au
adăugat și niște recorduri dubioase ale portughezilor) s-au abonat
la distincție. Așa a fost posibil ca, alături de celebrități precum
Gerd Müller, Eusebio, Krankl, Wim Kieft, Ian Rush și Van Basten să
se poată făli și anonimi ca Petar Jekov, Georgi Slavkov și Sotiris
Kaiafas. Nici reușitele argentinianului Hector Yazalde (46 de
goluri, Portugalia, 1974) și turcului Tanju Colak (39 de goluri,
Turcia, 1988) nu sunt în afara suspiciunilor.

În 1991, trofeul a fost suspendat după ce Ciprul a anunțat că un
jucător din campionatul intern a înscris 40 de goluri, deși
statistica oficială consemna doi fotbaliști, amândoi cu câte 19
goluri!

În 1996, când s-a reluat decernarea premiului, s-a instituit un nou
sistem, cu un punctaj mixt, alcătuit atât din numărul de goluri,
cât și din coeficientul de dificultate al fiecărui campionat în
parte. Din acel moment, esticii au ieșit din calcule.