Greu de ucis!

Cea mai ofensivă echipă, Oțelul, contra celei mai disciplinate apărări, Pandurii, sau tăvălugul lui Grigoraș versus autobaza lui Cîrțu.

Așa părea, în teorie, duelul de la Galați. Prima repriză a contrazis însă calculele hârtiei. Oțelul s-a căznit să se apropie de poarta lui Stanca, iar Pandurii n-a stat deloc în apărare. S-a jucat deschis, dar fără mari ocazii, echipele părând de valori apropiate. Ambele au plătit tribut unor erori de concentrare și la pauză s-a intrat cu egal, chiar dacă Ilie Iordache a avut șansa golului de două ori, iar Stanca a tremurat și el în câteva rânduri.

La reluare, situația s-a schimbat simțitor. Gălățenii s-au prăvălit peste adversar, care s-a retras pas cu pas, apărând cu dârzenie punctul care se întrevedea la orizont. Ilie Iordache a „amuțit”, Piți junior s-a pierdut printre fundașii Oțelului, iar gazdele au atacat în valuri, încercând să pătrundă printre țepii ariciului creat în fața lui Stanca. Paraschiv nu și-a regăsit însă vocația de golgheter, iar vârfurile Tănasă și Pena n-au reușit nimic concret. Atacurile s-au întețit pe final, când dominarea a fost totală, careul gorjenilor părând un câmp de luptă, imagine accentuată și de semi-obscuritatea de pe stadion, influențată de cerul extrem de noros. Finalmente, imprecizia și lipsa de inspirație ale „oțelarilor“ s-au pliat de minune pe dorința și dăruirea „pandurilor“, care până la urmă și-au văzut interesul și au plecat cu un punct de la Galați, asigurându-și o iarnă fericită la care nici nu ar fi visat acum două luni.