Grigoraș pare omul stadionului. Din ianuarie 2006, de când a preluat Oțelul, n-a dormit nicio zi altundeva. E mulțumit cu camera lui. Și-a aranjat-o după plac ca să pară mai veselă. Are multe flori, pe care le îngrijește atent, poza soției și a fiului pe noptieră, un televizor normal, nu LCD ori plasmă, DVD, frigider, cuier, dulap, un raft plin cu adidași, niște cărți și cam atât. „Nu fac pe modestul și nici economii clubului, dar pur și simplu nu îmi trebuie altceva. Am familia la Constanța, băiatul e la facultate, soția are grijă de casă, noi stăm și cu soacră-mea care a avut ceva probleme de sănătate, ce să fac singur într-un apartament? Aici la stadion mă simt cel mai bine”, spune tehnicianul Oțelului. Grig iese rar, foarte rar în oraș. E mai mult timp în cantonament decât jucătorii, iar seara își face plimbarea pe terenul de joc, chiar dacă printr-o beznă totală. „Câteodată visez că se aprinde nocturna și mă plimb pe San Siro”, glumește el. Stadionul Oțelului e printre puținele din Liga 1 care nu are nocturnă și nici nu se întrevede vreo posibilitate concretă de a se construi una.
Grigoraș jr. n-are loc la Farul
Grig are un băiat, Alexandru, vârf de atac la Farul II. La 19 ani, deși puștiul e golgheter, e ignorat de antrenori. „De când am plecat eu de la Farul, antrenorii de acolo nu au știut cum să-și bată mai mult joc de el. Oameni de nimic. Păi dacă vroiam să trag de el, nu-l luam cu mine peste tot?”, a răbufnit Grig.
"Pe lângă cei de acum, dacă îi mai aveam la echipă pe Szekely, Jula, Stan și Deac ne băteam relaxat pentru locurile de cupe europene"
"Din iarnă voi miza și mai mult pe jucători tineri din propria pepinieră, pentru că avem resurse. Nu mai vreau străini, care să câștige stând pe tușă"
"Nu am avut nicio ofertă de când sunt la Galați. Normal, ca orice antrenor visez să pregătesc o echipă mare, dar mă simt bine și când le bat pe acestea" – PETRE GRIGORAȘ, antrenor Oțelul
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER