„I-am arătat ce aveam și am zis: ‘Aici sunt! Depinde de voi!’ 5 ani vor trăi de aici încolo!”

Gigi Becali și Teia Sponte, promotorii premierii echipei „U” Cluj, în sezonul 2007 – 2008 al Ligii I, au pus la cale detaliile „Valizei cu bani” cu trei zile înaintea meciului care a declanșat cel mai mare scandal de corupție din fotbalul românesc.

Gigi Becali l-a trimis pe Teia Sponte la Cluj cu o zi înaintea meciului „U” Cluj – CFR Cluj, spunându-i exact ce să vorbească cu președintele „U” Cluj, Anton Doboș, dar și cu fotbalistul clujean Gigel Coman. Conform planului celor doi, Gigel Coman trebuia să stea în timpul meciului împreună cu Teia Sponte. În cazul în care „U” Cluj încurca CFR Cluj, Sponte îi lăsa 1,7 milioane de euro pentru „băieți”. Anton Doboș era pentru Becali „ăla mare”, în timp ce Gigel Coman „ăla mic”, conform stenogramei publicate de ADEVĂ‚RUL.

4 mai 2008, ora 23:56

Teia Sponte: Da.
Gigi Becali: Teia?
Sponte: Ă‚?
Becali: Îi spui lui: “Bă! Vezi că le dăm la băieți câte o bucată (câte o sută de mii de euro – n.r.) și ție…îți dăm și ție o bucată, din aia mare!”. Înțelegi?
Sponte: Aha!

6 mai 2008, ora 10.16

Gigi Becali: Teia, hai la palat! Hai, ca să vedem…să vedem cum facem!
Teia Sponte: Hai!
Becali: Și să mergi acolo, așa, să vedem, iei vreo doi bodyguarzi și să mergi acolo….
Sponte: Da, da, da.
Becali: Să te întâlnești cu ăla (Toni Doboș – n.r.) acolo, și să vedem cum o să dea un…un om care-s de-ăștia, știi?
Sponte: Da, da. Care să stea…
Becali: Da, da.
Sponte: Îhm. Păi, cred că o să vină cu ăla (Traian Bendorfean n.r.), pe care îl știu și eu, știi? Care stă cu el.

6 mai 2008, ora 19:20

Gigi Becali: Ce faci, Teia?
Teia Sponte: Mai avem o juma’ de oră.
Becali: Vezi, ia notează numărul lui Gigel Coman.
Sponte: Da, zi!
Becali: Și mâine, când sunteți, să stea și el cu voi! Ca să-ți zică…sună acum….
Sponte:…..
Becali: Sună-l, să le zică jucătorilor că tu o să stai cu el, o să stea și el cu…cu…tine la meci! (meciul „U” Cluj – CFR – n.r.)
Sponte: Da. Zi!
Becali: Și că băieții o să ia câte o bucată!
Sponte: Da.
Becali: Să le zică băieților: „Bă, o să luați câte o bucată, uite, eu merg”, Mă înțelegi? „Și stau cu…”, că stă cu tine la…la meci, la hotel, da?
…
Sponte: Da. Și să-l sun, da?
Becali: Și zi-i…zi-i: „Bă, vezi că eu acum….”, cutare, „vin zi-le băieților că eu vin…”
Sponte: Da.
Becali: „Și o să stai cu ei la hotel, banii sunt toți la mine și tu o să stai cu mine!”. Și zi-i să nu-și facă griji, băieții să nu…să nu-și facă nicio grijă, că o să ia toți câte o bucată!.
Sponte: Da, da, da.
Becali: Da.
Sponte: Acum mă întâlnesc și cu ăl mare (Toni Doboș n.r.)…
Becali: Da, bineînțeles, întâlnește-te cu îl mare, zi-i ăstuia mare: „Bă, uite!”, cutare.
Sponte: Bine.
Becali: Păi zi-i că o să stai cu prietenul ăla al lui…
Sponte: Da, da. Și cu ăsta micu’ (Gigel Coman n.r.).
Becali: Nu mai zice de ăsta micu’ tu!
Sponte: Oricum o să-l vadă prietenul lui!

7 mai 2008, ora 11:19

Gigi Becali: Ce faci, Teia?
Teia Sponte: Totul e în regulă. A fost cel mare (Anton Doboș n.r.) azi-noapte la mine, o să-l trimită pe prietenul ăla (Traian Bendorfean n.r.) și o să stea cu mine…
Becali: Așa.
Sponte: Celălalt… cel mic (Gigel Coman n.r.), a spus că o să vină și el încoace
Becali: Ce a spus?
Sponte: I-am arătat (valiza cu bani n.r.)…ce aveam, i-a văzut, am zis: “Aici sunt, depinde de voi acum! Dacă…așa, o să-i ia prietenul, dacă nu, o să plec eu acasă!”, știi?
Becali: Așa, da.
Sponte: El era încântat. Toată lumea este hotărâtă să nu se facă de râs că e nebunie! S-au dus ăștia, șefii de galerie, peste ei, în vestiare…
Becali: Ă‚!
Sponte: Le-am trimis și ălora, știi, ăia…știi?
Becali: Aha, aha, aha!
Sponte: “O! Le rupem gâtul!”
Sponte: Înțelegi? Acuma, cu Dumnezeu înainte! Ce să zicem?
Becali: Așa, ce p…mea! Măi, Teia, nu poa’ să-i bată, să-mi bag p…dacă poa’ să-i bată!
Sponte: Să dea Dumnezeu să fie așa!
Becali: Ce vrea Dumnezeu acum! Că se poate întâmpla…
Sponte: Păi da’ binențeles, da.
Becali: Depinde acum ce vrea Dumnezeu. Scapă ăia, dau un gol, la revedere! Înțelegi?
Sponte: Ei sunt încântați. Mai ales…le-am zis și eu: Cinci ani de zile…că și ei așa știau, cinci ani de zile vor trăi de-aici încolo!
Becali: Da.
Sponte: Știi?
Becali: Da.
Sponte: Așa ceva, unde o să întâlnească ei așa ceva?
Becali: Păi da, bineînțeles.
Sponte: Dumnezeu știe, cum o da Dumnezeu!… Ca să-i împingă spre poartă!