Ilie Alexe, unul dintre cei patru români care au absolvit Coverciano: „Reușita este vânzarea propriului produs”

La 34 de ani, Ilie Alexe a ocupat posturi importante la cele mai galonate echipe din fotbalul românesc. Unul dintre cei patru români care au absolvit Coverciano, „Bebe” a fost șeful proiectului de dezvoltare a Academiei Steaua, apoi a revenit la Dinamo unde a fost numit coordonator al Centrului de Copii și Juniori. Tot în „Ștefan cel Mare” a fost antrenor secund în mandatele lui Ciobotariu, Bonetti și Țălnar. Acum este tot „secund”, nu stă pe bancă, dar îl ajută pe Mulțescu în monitorizarea adversarilor și a jucătorilor pe care „câinii” doresc să-i transfere.

Salut Bebe. Pentru început spune-mi care este funcția ta la Dinamo?
În acte, până în 2014, sunt antrenor secund la prima echipă, dar mi s-a spus că antrenorii care vor veni de acum la echipă își vor aduce propriul staff. Eu când am semnat, am semnat cu Dinamo, nu cu vreun antrenor. Acum, până când îmi va expira contractul sunt la «dispoziția clubului».

Tot nu am înțeles cu ce te ocupi în acest moment?
Sunt la dispoziția clubului. Am fost trimis să urmăresc Vasluiul, înainte de meciul direct, apoi am mers cu Dinamo 2 la un turneu foarte puternic din Ungaria. În ultima perioadă am pregătit echipa a doua, însă până la discuțiile cu desființarea, după acel momente, nu s-a mai contat pe mine.

„Telefonul de la Dinu m-a readus la Dinamo”

Ai condus mult timp Academia Stelei. Ce s-a întâmplat atunci, de ce nu s-a continuat acel proiect care începuse bine și părea unul sănătos?
A durat doi ani, perioadă în care Steaua a câștigat tot, absolut tot pe plan local. Național s-a luat un singur titlu, Hagi își făcuse și el Academia și era mult mai greu la acest nivel. 38 de jucători de la Steaua erau la loturile naționale, Steaua își făcuse și echipa a treia care juca în liga a patra și ar fi promovat fără probleme, dar la un moment dat ne-au transmis că trebuie să reducem costurile. Mulți copii au plecat la Hagi. Să-ți povestesc ceva…

Te ascult.
Am avut un proiect în școlile din sectorul 5 și sectorul 6. În trei luni a trebuit să limităm accesul, au venit 400 de copii și am fost nevoiți să-i îndreptăm spre alte școli din sectorul 6. Astfel, în Ghencea și în cartierele din jurul stadionului Steaua sunt astăzi peste opt școli de fotbal.

Cum te-ai întors la Dinamo?
M-a vrut domnul Badea, m-a sunat și Cristi Borcea și nu știam ce să fac. Eu am crescut lângă Dinamo și mi-a fost greu să merg la Steaua, dar când am plecat acolo, în 2008, câștigasem titlul național cu juniorii C din „Ștefan cel Mare”, iar de trei luni nici nu aveam contract și nimeni nu mi-a propus ceva. Am ezitat să revin în „Groapă”, dar m-a sunat Cornel Dinu. Atunci m-am hotărât.

Erai în staff-ul lui Bergodi când te-au sunat cei de la Dinamo…
Bergodi este modelul antrenorului pentru mine. Avea o oraganizare extraordinară a ședințelor de pregătire, răbdare cu tinerii. La Steaua, el a fost singurul care a încercat să promoveze tinerii din propria pepinieră.

Ai lucrat și cu Bonetti. Era diferit față de Bergodi?
Dario e un antrenor bun, dar consider că el nu a nimerit momentul pentru a veni la Dinamo. În ambele lui mandate au fost probleme la club și de-asta cred că nu a putut să facă mai mult.

Dario l-a promovat pe Nica. Și lui îi plăcea să mergă pe mâna tinerilor…
Îmi aduc aminte cum a fost cu Nica. Înaintea acelui meci cu CFR aveam trei fundași apți în lot. Domnul Badea și Dario căutau soluții și m-au întrebat ce variante sunt la juniori și la echipa a doua. I-am dat două nume: Daniel Stanca, mai experimentat, dar cu talie mai mică și Nica, lipsă de experiență , dar perspectivă foarte bună. Cu trei zile înainte de meci, Nica a fost chemat la Săftica, venea după două meciuri la lot și a avut nevoie de un program separat. A jucat bine, și-a fructificat șansa și uite unde e acum.

Dinamo a avut un proiect lansarea unei academii de fotbal cu mai multe centre zonale. Ce s-a întâmplat?
După ce a plecat Ciobi, am fost chemat de conducere pentru face planul pentru organizarea unui centru la nivel de academie, cu centre zonale. Onești, Pitești, Slatina, Deva, Satu- Mare. În Moldova, domnul Sdrobiș a și dat drumul la treabă, la Pitești, la fel, Tănase Dima. Mie mi-a fost încredințată academia principală, cea de la București. Ce s-a întâmplat? Nu căuta la mine acest răspuns!

„Este primordial să ai «satelit»”

Ce crezi că este mai potrivit pentru o echipă de juniori. Un antrenor școlit, cu teoria învățată pe băncile facultății, dar care să nu fi jucat la nivel înalt, sau un fost mare fotbalist, o glorie, un exeplu concret al reușitei pentru copii?
Îți dau un răspuns concret. La Steaua am lucrat cu Sătmăreanu și Constantin Dumitriu. Ei îi coordonau pe cei tineri, la rândul lor foști fotbaliști, dar nu la un nivel foarte mare. La Dinamo aș fi vrut ca în trei ani de zile să-i specilizăm pe antrenori pe categorii de vârstă. Ca la școală. Nu am inventat eu acest sistem, este unul preluat din vestul Europei, de la marile cluburi, ei așa procedează.

Ești absolvent de Coverciano. Cât te-a ajutat acest lucru în fotbalul românesc?
(zâmbește) M-a ajutat pentru mine, am învățat multe, chiar dacă nu m-a întrebat nimeni despre acest lucru și nu știu cât a cântărit în CV-ul meu. Dacă ar fi să mă mai duc din nou, aș face acest lucru. În cele două luni în care am stat acolo zi de zi și am avut de învățat de la profesioniști precum Lippi care tocmai câștigase în 2006 Cupa Mondială, Franco Ferrari și mulți alții.

Cât de important crezi că este pentru un club să aibă o echipă de tineret, un satelit?
Foarte important. Dacă nu ai o astfel de echipă nu le poți oferi juniorilor șansa de a se adapta la un anumit nivel. Când termină junioratul mulți nu sunt maturi. Sunt mulți copii care se pierd. Competiția la nivel de copii și juniori nu-i ajută foarte mult. Au câteva meciuri puternice, trei sau patru pe an, restul sunt cu scoruri de 10-0, 12-0. Viitorul în fotbal este să-ți vinzi propriul produs , Hagi a înțeles asta, a investit și uite că începe să meargă.

„Bebe” Alexe despre:

Cornel Dinu – cel pe care am încercat sa-l urmez ca model
Mihai Teja – a avut primul rol în formarea și perfecționarea mea ca antrenor
Cornel Jurcă – cel mai bun profesor la copii și juniori, am avut ocazia să lucrez doar doi ani cu dânsul. Au făcut cât 10 ani;
Constantin Dănilescu și Valeriu Argăseala – cei care m-au sprijinit în perfecționarea ca antrenor și manager
Cristiano Bergodi – antrenorul model
Liviu Ciobotariu – antrenorul care a reușit să formeze o adevarată familie în cadrul echipei (familia Dinamo), cele mai bune rezultate când nu se aștepta nimeni;
Cornel Țălnar – antrenorul care mi-a demonstat că se pot obține rezultate chiar și atunci când jucătorii întampină cele mai grele probleme
Dario Boneti – un foarte bun antrenor

Catalin Muresanu / Autor

Jurnalist sportiv din anul 2003, în prezent reporter special și realizatorul emisiunii EXCLUSIV DINAMO de la ProSport. Ziarist acreditat la clubul Dinamo București încă din anul 2004, Cătălin Mureşanu este autorul a mii de articole, interviuri, reportaje, cronici pe care le-a scris pentru ... citește mai mult