Ilie Bărbulescu: „Steaua ”86 era un fel de Barcelona de azi!”

Șprițul aniversar a trecut, iar fotbaliștii de la Steaua ’86 au rămas cu încă o întâlnire de pomină. Dincolo de meciul demonstrativ de pe 7 mai, Ilie Bărbulescu (55 de ani) recunoaște că reunirea a venit ca un prilej pentru reîmprospătarea amintirilor din perioada în care Steaua era cea mai bună echipă din Europa. Fostul fundaș stânga al roș-albaștrilor a împărtășit pentru cititorii ProSport o parte dintre secretele generației sale și spune că echipa în care a jucat în 1986 se poate compara cu Barcelona și Real Madrid, cele mai bune formații ale ultimilor ani din fotbalul mondial.

V-ați reîntâlnit după 26 de ani alături de oamenii cu care ați făcut istorie. Mai aveți ce vă povesti după atâția ani?
Suntem prieteni în continuare și aceste revederi sunt binevenite pentru că, dincolo de sărbătorirea câștigării Cupei, retrăim prin povestiri vremurile în care eram cei mai buni fotbaliști din Europa. Acum a fost la Cheile Grădiștei, într-un loc superb în munți, o organizare de excepție.

Spuneți de organizare și nu pot să nu vă întreb. Nu era obligația clubului Steaua să-și onoreze legendele printr-un astfel de eveniment?
Este adevărat că doar presa a mai dat importanță acestui eveniment. Poate că se impunea măcar o scrisoare de felicitare din partea Stelei, niște cuvinte…

Poate că lucrează la un plan prin care vor să vă egaleze performanța, de aceea au fost ocupați…
(râde) Să cumpere jumătate de echipă de la Real și jumătate de la Barcelona și o să ne egaleze. Asta era valoarea noastră. Serios acum, nu se mai poate repeta performanța aia. Sunt prea mari diferențele, nu mai avem fotbal așa puternic, acum jucătorii au tentații prea mari în jur pentru a se mai gândi la fotbal.

„Suntem uniți și după 26 de ani”

Și dumneavoastră nu aveați tentații înainte de Revoluție?
Ooo. Aveam destule, dar noi aveam limite. Păi atunci nu erau discoteci, femei și băutură? Erau Melody, Nordul, Hanul lui Manuc, Hotel București, Intercontinental, Lido, Ambasador, Varșovia, Drumețului. (râde) Pe toate ți le spun.

Vă plăcea distracția, să înțeleg.
Ne plăcea, dar aveam discernământul care lipsește fotbaliștilor de azi. Păi ce, eu întârziam vreodată la antrenamente, așteptam să mă scoale pe mine nea Imi? Doamne-ferește! Dacă eram „obosit” îi ziceam direct: „nea Imi, mai adăugăm oboseală la «oboseală»?” Asta era puterea noastră, eram un grup unit!

Dacă vă reîntâlniți după 26 de ani înseamnă că încă sunteți.
Așa eram și în teren. Păi dacă Bumbescu îl vedea pe unul că trece de mine, crezi că ăla mai trecea de el? Cu fulgi îl mânca! Dacă scăpa de „Colonel”, îl lua Iovan. Ne-am sprijinit mereu, am fost și valoroși, și uite că am reușit să facem ceva.

„Revoluția a început în 1986!”

Bumbescu era cel care vă spirijinea cel mai mult?
Da, și cu el mă tachinam cel mai tare. Păi el îmi zicea mie „cap de mort”. Nebunu’ văzuse el pe un stâlp de electricitate un desen cu un om electrocutat și i s-a părut lui că seamănă cu mine (râde). A văzut el, al dracu’, că vedea bine. Plus că era și frumos de tot, „cocoșatu'”!

Când v-ați dat seama, pe parcursul competiției din 1986, că aveți puterea să câștigați trofeul?
Totul a plecat de la altceva. La începutul acelui sezon, eram la Forban cu toți. La un moment dat, vine Valentin Ceaușescu la noi și ne zice „băieți, anul ăsta nu avem cum să ratăm finala!” Noi am râs, ce era să facem. „Tovarășe Vali, nu e prea sus pentru nasul nostru?”. Dar uite că știa, se pricepea la fotbal și a fost conștient de valoarea noastră.

Care e senzația câștigării Cupei?
Ne-am dat seama de asta la o bere, după meci. Stăteam ca proștii, ne uitam unii la alții, și la un moment dat zice unu’ „bă, noi am câștigat Cupa Campionilor!”. Trezirea din șoc a fost pe aeroport în țară, atunci când am văzut oamenii care ne așteptau.

Păi ce, nu vă așteptați să fiți primiți ca niște eroi?
Nu e vorba de asta, dar nu credeam că îi va lăsa Ceaușescu să se adune într-un număr atât de mare. Erau oameni de pe pistă și până în stradă! Practic, de acolo a început Revoluția! (râde)

„Știți de ce câștigam noi tot pe vreme aia? Pentru că nici după ce am luat Cupa Campionilor nu eram cu nasul pe sus în România, atunci când jucam cu Jiul sau cu FC Argeș”, Ilie Bărbulescu, Steaua ’86

„Cariera de fotbalist nu mi-a adus realizarea financiară. Dacă luam Cupa Campionilor în altă țară, nu mai munceam o zi în viața mea!”, Ilie Bărbulescu, Steaua ’86

Ilie Bărbulescu
Data și locul nașterii: 24 iunie 1957, Pitești
Post: fundaș stânga
Carieră în Liga I:
357 goluri/22 meciuri
FC Argeș
FC Olt
Petrolul Ploiești
Steaua București
FC Argeș
Dacia Pitești
Callatis Mangalia
Cinci selecții în naționala României
Câștigător al Cupei Campionilor (1986), Supercupei Europei (1986), finalist al Cupei Intercontinentale (1986)
De patru ori campion național (1979, 1985, 1986, 1987)
De două ori câștigător al Cupei (1985, 1987)