Care e antrenorul de la care ai învățat cel mai mult? Am furat de la toți, dar mi-a plăcut foarte mult stilul lui Christian Gross, care e acum la Basel. L-am avut la Grasshopers. Un tip incredibil. Pe teren era foarte dur, exigent, dar în esență avea grijă de noi ca de copiii lui. Ajunsese până acolo încât ne lua camere de fumători celor care fumam, iar ședințele tehnice le ținea în patru limbi, franceză, engleză, germană și italiană. Tu în ce limbă le ții? În română. Le-am cerut jucătorilor să învețe româna, deoarece asta îi va ajuta să se adapteze nu doar la echipă, ci și în afara gazonului. Până atunci, Ljubinkovici le traduce sârbilor, Luz lui Wesley și tot așa. Ești un tip apropiat de fotbaliști? Vorbesc mult cu ei, dar le respect intimitatea. Au voie să bea o bere, un pahar de vin, chiar și înainte de meci. Nu intru în camerele lor, nu îi controlez, nu le spun să se culce la nu știu ce oră. Au viața lor, e normal să meargă și în cluburi, și la un restaurant, dar să aibă echilibru în tot ce fac. Acum prioritatea lor trebuie să fie fotbalul, pentru că asta le aduce bani. De distracție vor avea timp după ce se lasă.
Dai amenzi? Nu îmi face plăcere să iau din banii jucătorilor, însă nu fac nici compromisuri. Cine greșește, plătește. Sunt neiertător cu asta. Obiectivul meu e însă ca jucătorii să câștige bani, nu să piardă. Vreau ca ei să fie mulțumiți și să poată oferi totul. De ce ai renunțat la jucători ca N’Doye și ca Aliuță? Nu am renunțat numai la ei, ci și la alții, care nu se încadrau în planul meu tactic. Să zicem și că am făcut curățenie și au rămas doar cei cu caracter. Fără caractere nu poți face echipa. Ți-e teamă că poate ai greșit? Am principiile mele și nu voi abdica de la ele. Chiar dacă la un moment dat voi fi nedreptățit sau nu îmi va merge așa cum aș dori eu, nu mă voi schimba. Recunosc că sunt încăpățânat și am de gând să mor pe mâna mea. E esențial ca un antrenor să nu aibă regrete.
Care e visul tău? Să antrenez Nantes! Și o să antrenez acolo, o să vedeți. Echipa aia mi-a rămas la suflet. Și Rapid la fel. Din păcate, în Giulești s-a întâmplat ceea ce prevestisem eu atunci când am decis să plec. Mă bucur că acum echipa joacă și cred că e meritul lui Marian Rada. De mult trebuia să i se dea echipa pe mână.
"Sunt antrenori și antrenori. Eu sunt genul care vreau jucători deja instruiți, să intre direct la joc, n-aș avea răbdare să stau să îi cresc" – Viorel Moldovan, antrenor FC Vaslui
Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER