Nu există meci de fotbal în România anului 2016 asupra căruia să planeze mai multe suspiciuni decât un Steaua – Viitorul. Relația fin-naș și „odiosul 2-5” din 2013, precum și faptul că Viitorul a pierdut mereu contra actualei campioane sunt argumentele cârcotașilor. Iar în apărarea componenților celor două echipe nu stau realitățile din teren. Cel puțin nu cele din această seară. După 60 de secunde, Steaua deschide scorul. Varela reia ușor cu capul o minge centrată din corner, marcajul constănțenilor nu există, iar Buzbuchi știe că lucrurile vor merge tot mai prost. Fotbalul nu e la o singură poartă, Viitorul nu se apără, iar spațiile sunt tot mai largi. Hagi face un dribling subtil și pasează perfect spre Filip, mijlocașul avansează central și șutează puțin peste. E minutul 11 și fiecare metru pătrat al gazonului a fost călcat.
Chiar dacă pare ruptă în trei bucăți separate, pe compartimente, echipa lui Hagi (sau a lui Cătălin Anghel?) mai produce o ocazie. Florin Tănase profită de o deviere și reia spre poartă, însă Niță se remarcă. Imediat pornește un contraatac în viteză cu Adi Popa, mijlocașul centrează la Chipciu, însă acesta din urmă șutează puțin pe lângă colțul lung. Șeptarul, tot mai bun în ultimele apariții, face 2-0 după o altă fază care dă apă la moară celor care reclamă „prietenia între popoare”. Hamroun pasează la întâlnire spre Chipciu, Benzar se apără penibil, Buzbuchi nu știe dacă la astfel de faze se iese sau nu din poartă, iar stelistul îi trimite mingea printre picioare. Chipciu mai rezistă doar câteva minute pe teren, apoi iese forțat de o accidentare și până la pauză nu se mai întâmplă nimic demn de notat.
Ușor până la pauză, formalitate după
Chițu și De Lucas plătesc pentru evoluțiile proaste, Casap și Rusu intră să încerce revenirea. O glumă proastă, cel puțin pentru ultimul amintit. Atacantul sare la cap cu Varela, îl lovește pe fundaș peste figură și e eliminat imediat. E minutul 51, adică finalul oricărei speranțe pentru Hagi, cel care și-a dirijat până atunci echipa de la zona VIP a stadionului. Urmează minute bun de meci amical, fără încărcătură, fără faze spectaculoase care completează cum nu se poate mai bine atmosfera dezolantă din tribunele populate cu trei, cel mult patru mii de oameni. Spectatorii mai aplaudă abia în minutul 67, atunci când mingea șutată de Enache e respinsă de Buzbuchi până la Tade, iar francezul o reia din apropiere în poarta goală.
Liniștea mormântală de pe Național Arena mai e întreruptă doar de aplauzele pentru o intervenție bună a lui Niță și de urletele antrenorilor. Fotbalul există într-o formă incertă, căci așa e atunci când miza jocului dispare complet. Victoria fără emoții a campioanei o aduce la trei puncte de Astra, iar speranțele sunt aprinse în echipa lui Reghecampf până luni, la 20:30, atunci când începe ASA – Astra.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER