Infernul

Vreau să scap de infernul din Ghencea!”. Sunt spusele stelistului Lovin după ce s-a alăturat echipei a doua unde a fost exilat, așa cum soldații care mișcă în front sunt încorporați în batalioane disciplinare. Cu alte cuvinte, dintr-o echipă prețuită, cu nume strălucitor nu numai la propriu, susținut de performanțe înalte, Steaua a devenit un fel de atelier al diavolului, unde se prelucrează rezultate măsluite și se torturează valorile, ahtiate să-și ia zborul spre cuiburi mai primitoare. În rolul lui Belzebuth cu mătănii într-o mână și o bardă în cealaltă, însuși patronul Gigi, care a reușit să-i țină la distanță pe Ienei și Duckadam, să-l mazilească pe Țiți Dumitriu, să-l ponegrească pe Bölöni, să-l azvârle peste bord pe Hagi, să scape de Dică, să-i marginalizeze pe Surdu, Ionescu și Neagoe, să-i scoată pe tarabă pe Goian, Rada și Rădoi, să-l retrogradeze, cum spuneam, pe Lovin, să se scuture, iată, și de Adi Ilie, un simbol al trecutului glorios. Târât prin fel de fel de comisii de anchetă pentru rea purtare, lui Gigi nu-i pasă și-și joacă cu fervoare rolul miticului Cronos ce-și devora copiii. Altminteri, e plin de viață și de pofte. Priviți-i doar dansul de la nunta lui Chivu. Țopăia ca un satir și se unduia parșiv ca flacăra unei brichete.