Înghețul

Cum bate în geam câte un meci cu încărcătură, e scos din sertar apelul mieros către suporteri, îmboldiți la încă un sacrificiu financiar când dau cu ochii de prețul prohibitiv. După care se așterne iar tăcerea, dialogul se frânge. Cât preț pun cluburile pe această relație s-a văzut la sfârșit de an. Încă o iarnă în care nu s-a spus vreo poveste, tărâmul pe care din orice fan faci ce vrei. Niciun club n-a propus un top al jucătorilor în 2008, n-a invitat suporterii la alcătuirea vreunei ierarhii, n-a lansat vreo provocare la o comparație în timp, de orice fel, Rădoi vs Tudorel Stoica sau Dănciulescu vs Dumitrache, să zicem. Poate că suporterul stelist l-ar fi votat tot pe Goian jucătorul anului, iar cel rapidist ar fi folosit pretextul pentru a păstra intactă nostalgia după Coman, cine știe? Nu vom ști vreodată pentru că grandomanii fotbalului nostru s-au ascuns după șorici, schiuri și cămile. Ca să-și salveze imaginea, au lăsat totuși vorbă funcționarilor de sacrificiu să plimbe câte o pungă prăpădită pe sub ochii triști ai unor bătrâni de la azil. Cu câte o poză stingheră de la eveniment au intrat în hibernare și site-urile oficiale, și implicarea chibiților. Până la primul derby al primăverii, când se dezgheață și dialogul. Casele de bilete așteaptă, iar fanii redevin interesanți.