Tehnicianul Universității Cluj, Mihai Teja, a acceptat un dialog deschis despre modul în care vede meseria de antrenor și ascensiunea sa de la o grupă de copii de 6 ani până la postul de „principal” la o formație din Liga 1.
Lumea vă cunoaște doar ca antrenor. Care e povestea jucătorului Mihai Teja? Am jucat fotbal până la 18 ani, la Steaua. Am jucat și în echipa de tineret și am prins câteva cantonamente cu echipa mare, la Forban, cum se făceau atunci. La tineret am jucat cu Alin Stoica, Aliuță, Edi Iordănescu, Cătălin Munteanu. La ultimul cantonament am făcut vizita medicală și am fost diagnosticat cu sindromul VPV, o afecțiune a inimii. Asta mă împiedica să rezist la efort mare. Avusesem și până atunci probleme. Nu mă simțeam bine, la anumite antrenamente, de intensități mai mari. Doamna doctor Pufulete, de la Medicină Sportivă, din București, mi-a spus că trebuie să renunț la fotbal.
A fost o lovitură grea? O lovitură foarte grea. A fost o mare dezamăgire pentru că fotbalul era tot universul meu. Îmi doream foarte mult să joc. Am decis însă că trebuie să continui în acest domeniu și m-am înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport.
Prima echipă: copii de 6 ani
Cum ați ajuns să antrenați? În anul trei, aveam un profesor care era și metodist la Dinamo și ne-a întrebat dacă nu vrem să ajutăm la grupele de copii. Așa am avut șansa să antrenez la juniorii lui Dinamo. La început doar ajutam, dar apoi mi s-a dat cea mai mică grupă. Aveam 21 de ani și antrenam copii de 6-7 ani. Așa a început totul.
Apoi ați ajuns la Coverciano… Mi-am dorit tot timpul să progresez. Să fac mai mult. Nu am vrut să rămân pe loc. Era foarte greu să intre în antrenoratul de mare performanță unul ca mine, care n-a avut un nume ca fotbalist. Tocmai apăruse însă moda preparatorilor fizici în România și am decis să mă specializez pe această parte. Voiam să știu ce se întâmplă cu organismul jucătorilor la efort, ce modificări suportă organismul în timpul unui meci… Căutam răspunsul la mai multe întrebări. Am vorbit cu Giovani Becali și dânsul mi-a făcut legătura cu oameni de la Coverciano. M-a ajutat foarte mult. Mi s-a explicat ce să fac, m-a recomandat și Walter Zenga și am mers la examen.
E greu să intri la Coverciano? A fost greu, dar mă pregăteam de un an. Am luat lecții de italiană ca să fiu pregătit la cursuri. La examen au fost întrebări din anatomie, fiziologie, fiziologia efortului. N-a fost un examen ușor.
Ce v-a învățat fotbalul italian? M-a învățat să fiu mai atent în privința detaliilor mici, mai perfecționist. Am asistat la cursuri predate de Lippi, Franco Ferrari, care era și lector, Pandelli.
„Ionuț Badea m-a propus lui Rednic”
Cum ați ajuns în Liga I? După Coverciano m-am întors la echipa secundă a lui Dinamo, ca preparator fizic. Am avut șansa să lucrez cu mai mulți jucători importanți, printre care și Ionuț Badea. Aveam o relație bună cu el și când acesta s-a transferat la Vaslui m-a recomandat lui Mircea Rednic. Tocmai plecase preparatorul fizic de acolo și am mers în locul lui.
Rednic v-a sfătuit să faceți pasul de la preparator fizic la antrenor? Rednic a văzut în mine un antrenor. Mi-a dat multă încredere, iar apoi am plecat cu el la Dinamo. A fost norocul meu că i-am cunoscut pe Ionuț Badea și Mircea Rednic. Am avut această șansă.
Hagi: „Mihai, rămâi la Steaua! Nu te oblig să stai acasă”
Cum ați ajuns cu Hagi la Steaua? Tocmai luasem titlul cu Dinamo și mie îmi expirase contractul. Nu l-am mai prelungit din cauza unor probleme, iar la trei zile distanță m-a sunat Hagi. Eu l-am prins la Dinamo pe Zoli Iasko, în perioada când a antrenat portarii la Dinamo. El m-a recomandat lui Gică Hagi. M-a sunat Gică și m-a întrebat dacă aș fi de acord să-l însoțesc la Steaua. Am fost surprins, uimit, dar am acceptat imediat.
Ați rămas mai mult ca Hagi… Am rămas 3 ani la Steaua. Am vrut să plec cu Gică, dar era foarte dezamăgit de ce se întâmplase. Era o atmosferă tensionată atunci. I-am spus că vreau să plec cu el, pentru că așa mi se părea normal, dar mi-a spus: „Mihai, nu te grăbi! Eu n-o să mai antrenez câteva luni și nu vă oblig să stați și voi acasă”. I-am promis însă că îmi voi da demisia și-l voi însoți când își va găsi un angajament. Hagi n-a mai antrenat pentru mult timp și am rămas să lucrez la Steaua. Au fost situații nefericite, cu mulți antrenori schimbați, dar această experiență mi-a fost utilă. Am lucrat cu Hagi, Lăcătuș, Bergodi, Pedrazzini, Dorinel Munteanu sau Stoichiță. De la toți am învățat câte cea.
Inspirat din Mourinho și Guardiola
Ce antrenor vă place cel mai mult? Îmi plac antrenorii de succes. Îmi place să-l citesc pe Mourinho, dar îmi place și stilul lui Guardiola și Klopp și Mircea Lucescu, Allegri sau Ancelotti.
Mourinho sau Guardiola? Îmi place disciplina lui Mourinho, ideea de tranziție a sa și agresivitatea jucătorilor, dar și ideea de posesie a lui Guardiola, circulația mingii pe care o au echipele lui.
Ce campionat de afară vă inspiră? Urmăresc foarte mult meciuri din străinătate. La început urmăream mult Serie A, apoi Primera Division și acum îmi plac campionatele din Germania și Anglia.
Nu copiați nimic din campionatele de afară? Dacă ar fi să copiez ceva aș lua apărarea din Italia, atacul spaniolilor, rigurozitatea din Germania și intensitatea din Anglia.
Ce filosofie aveți în fotbal? Filosofia mea se bazează pe disciplină și posesie. Îmi place ca echipa mea să domine și să ajungă la poartă prin anumite idei, nu din întâmplare. Sunt un antrenor deschis, înțelegător, nervos când nu ies lucrurile cum trebuie, exigent, poate perfecționist.
„Antrenorul modern? Cel care câștigă”
Câte ore pe zi dedicați fotbalului? Pentru mine fotbalul e o pasiune. Dacă ai o pasiune nu se pune problema de ore. Mă preocupă în permanență. Poate și când merg la o bere cu prietenii discutăm de fotbal și urmărim un meci.
Care e profilul antrenorului modern? Antrenorul modern e cel care câștigă. Nu știu ce înseamnă modern sau învechit. Văd antrenori care fac performanță la au o vârstă repsectabilă Zeman a fost la Roma, îl văd pe Trappatoni antrenând, pe Lippi și mulți alții.
Ce note i-ați da antrenorul Teja? Nu vreau să-mi dau note. În viață e bine să vorbească alții despre tine.
„E important cât de repede te ridici”
Care vă sunt meciurile de care vă amintinți cu cea mai mare plăcere? Îmi amintesc cu drag meciurile din Champions League sau din Europa League. Dinamo – Benfica, sau meciurile Stelei cu Bayern sau Arsenal nu pot să le uit. Titlul luat cu Dinamo, meciurile din Europa League cu Leverkusen sau Besiktas… Sunt multe. Mai e dubla Stelei cu Galatasaray, din play-off-ul Champions League. Galata avea o super echipă atunci.
Cele mai triste partide… De obicei trec mai departe peste eșecuri. E foarte important în viață cât de repede treci peste momentele neplăcute și cât de repede te ridici când ești căzut.
Ce ați fi făcut dacă nu ați fi avut șansa să-l întâlniți pe acel profesor universitar, pe Ionuț Badea, Rednic, Iasko sau Hagi? Probabil fotbalul ar fi rămas ca hobby și mi-aș fi deschis o afacere. Aș fi încercat ceva. Nu știu ce (râde). Mi-ar fi plăcut să lucrez cu copiii. Am terminat și doctoratul și aș putea preda la facultate, dar nu place.
Cum e antrenorul Teja? Vreau să fiu eu însumi. Nu vreau să copiez pe nimeni. Vreau să rămân același Mihai Teja modest și cu mare dorință de afirmare. Nu mă schimb după Guardiola sau orice alt antrenor.
Unde vă vedeți peste 10 ani? Îmi place să visez și visez ca într-o zi să câștig trofee cu o echipă mare din România, să antrenez un club din străinătate și echipa națională.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER