INTERVIU | Andrei Prepeliță, despre naționala României, FCSB și… adevărata Craiova. Ce spune mijlocașul despre meciul de pe „Ion Oblemenco”: „Țin cu FCSB, deși toți știm problemele de acolo. Craiova? Eu nu sunt fostul lor jucător”

Andrei Prepeliță (33 ani) a semnat recent un contract cu FC Argeș, echipa care l-a lansat în fotbalul mare, și va juca cel puțin până în iarnă la clubul care l-a angajat pe Nicolae Dică în funcția de antrenor. Triplu campion al României cu FCSB, campion al Bulgariei cu Ludogoreț, mijlocașul central va pune umărul la atingerea obiectivului lui FC Argeș, lupta pentru promovarea în Liga 1 din sezonul următor. ProSport l-a contactat pe Prepeliță pentru o discuție despre echipa națională a României, echipă al cărei tricou a fost îmbrăcat de jucătorul născut în Slatina, dar și despre FCSB și… Craiova, aceasta din urmă fiind, cum greșit am presupus, echipa la care Prepeliță a jucat după plecarea de la FC Argeș.

Andrei, statisticianul ProSport e în concediu, așa că e posibil să greșesc. Ai 14 selecții la națională, nu-i așa?
(râde) Nu, nu! Am 16 meciuri. Au mai fost două meciuri despre care știu că aveau dată oficială de la UEFA.

Am notat! Cum ai văzut ultimele două partide ale României. S-a discutat enorm despre Spania și Malta. Încep simplu, ne bătea Spania indiferent dacă selecționerul începea cu 3, 4 sau 7 pe linia de fund? Așa cum zice Chipciu.
În primul rând, hai să ne uităm la ce înseamnă Spania în fotbal, cât de dezvoltat e sportul ăsta acolo și să vedem la ce distanță, realist privind, suntem noi de ceea ce se întâmplă acolo. Noi am încercat să facem totul, dar cum spunea și Chipciu, fotbalistul român acționează instinctiv. Adică ce învață pe la copii și juniori, ce știe el… O combinație. La ei e altfel și se vede lucrul ăsta. Ei vin de la echipe mari, vin cu un moral mai ridicat, vin și cu o altă atitudine când știi ce ai în spate, ce creștere, ce pregătire, ce trofee. 

Dar cu Malta? Cu Spania înțelegem și, dacă suntem cerebrali, ne dăm seama că nu se puteau obține multe. Dar când faci 1-0 cu Malta, când tremuri în ultimele secunde… Acolo cum explicăm oamenilor ce s-a întâmplat?
Probabil că au avut o atmosferă negativă după Spania și au intrat timorați. În tur au câștigat categoric cu Malta, nu? Veneau după revenirea de la 0-2 la 2-2 cu Norvegia și s-a văzut energia, entuziasmul. Acum a fost o apăsare. Bine, am avut niște ocazii și dacă le dădeam unul sau două goluri era cu totul altceva, nu mai avea Malta ce să facă. Dar cel mai important lucru e că suntem la mâna noastră în continuare. Adică e simplu, avem două meciuri acasă (n.r. – Suedia și Norvegia) și dacă batem ne calificăm. Ține de noi, nu mai ține de alte rezultate.

Vorbești despre apăsare, despre o atmosferă încărcată. Ai fost în vestiarele echipelor cu pretenții, ai fost în vestiarul naționalei, atât de mult sunt afectați fotbaliștii de discuțiile critice de după unele jocuri?
Depinde, depinde de jucător. Eu nu prea eram interesat de discuții, nu prea mă uitam la comentariile de la televizor. Bine, câteodată e bine să ții cont de sfaturi, dacă sunt constructive, nu e bine nici să te rupi total, să nu te mai uiți stânga-dreapta. Poți lua ceva bun din orice critică.

„Când eram la FCSB, Becali era supărat că luam titlul în ultima etapă. Acum…”

Ai revenit în fotbalul românesc de ceva vreme și voiam să te întreb, pentru că ai prins mai multe generații, cum vezi tânărul fotbalist de azi? E mai puțin preocupat de sport și mai mult de cum obține beneficiile, faima și banii, de pe urma sportului?
Eu aș merge și mai mult în spate. Îmi aduc aminte, pe mine mama mă trăgea în casă, trăgea de mine să nu mai stau afară la joacă, la fotbal. Acum, părinții își împing copiii să iasă din casă, de la calculator și de la tablete sau telefoane. Apoi, terenurile de sport, curțile școlilor erau pline, acum sunt blocate cu lacăt. Adică sunt multe chestii care se întâmplă încă din copilărie. Mă uit și la FC Argeș, înainte dădea niște jucători de valoare în fiecare an. Acum lucrurile se concentrează pe academii, academii precum cea a lui Gică Hagi. Așa era și înainte, eu am ajuns la FC Argeș de la Slobozia, am fost junior, am jucat la tineret-speranțe, acolo unde nivelul era tare de tot. 

Tot legat de tineri, fosta ta echipă e ticsită de tineri descriși drept potențiale viitoare staruri, dar momentan își dă coate cu Clinceniul și cu Voluntariul. Dacă ar fi să sumarizezi situația de la FCSB de acum, cum ai sumariza-o?
Tinerii ăștia sunt niște jucători foarte buni, ei n-au apărut din senin, au demonstrat asta înainte să fie cumpărați de acolo de unde au fost cumpărați. Problema e aici, la ce se întâmplă la FCSB. Nu știu dacă mai are rost să mai comentez și eu, sunt problemele lor, sper să le rezolve pentru că eu țin cu această echipă la care am jucat și am câștigat trofee.

Din ce în ce mai mulți fotbaliști care pleacă de acolo se apucă să vorbească despre problemele reale, pe care publicul nu le știe. Teixeira și Roman au arătat cu degetul recent către patron. E Becali principala problemă a clubului?
Asta îți spuneam și eu. Toată lumea știe, dar până la urmă e echipa dumnealui, el știe cum să își administreze clubul. Eu când am plecat de acolo, el nu era foarte mulțumit că am luat titlul în ultima etapă, cu emoții și bătăi de cap. Spunea că de atunci încolo se va ocupa el ca să câștige titlul cu zece etape înainte, să nu mai stea cu emoții. Ceea ce nu s-a întâmplat, evident. El își dorește asta, dar ca să meargă bine afacerea trebuie să câștigi titlul sau să iei locul doi, dar să atingi grupele competițiilor europene.

Lucru care nu s-a întâmplat în ultimii doi ani.
Exact. La vremea mea era o tragedie… Țin minte că după ce am pierdut cu Ludogoreț duelul pentru grupele Ligii Campionilor ne-am întors la stadion, în ziua tragerii, nici nu știam cu cine am picat în grupa de Europa League. Nici nu ne mai interesa, așa de mare era supărarea. Bine, era și presiunea publicului atunci. Veneau suporterii peste noi, ședințe cu suporterii, cu galeriile. Acum nu mai au așa mare presiune.

„Piteștiul e un oraș de fotbal, lucrurile trebuie să redevină cum erau”

Poate că era mai bine să ai presiunea suporterilor, nu?
Da, era și bine pentru că te împingeau de la spate.

În contextul ăsta, vezi CFR-ul defilând? Dincolo de politețuri și discurs protocolar, vezi pe cineva suficient de puternic încât să se țină aproape de echipa lui Petrescu până la final?
Hmmm… Mai sunt și alte echipe bune, unele care s-au întărit. Sigur, CFR a demonstrat că e puternică, însă va juca pe două fronturi. Bine, a jucat pe două fronturi și e pe primul loc, plus grupele Europa League. Au rețeta, au lot, au un antrenor foarte bun și pot face două echipe.

Câte interviuri ai dat care au început cu „Andrei, cum te-ai hotărât să ajuți echipa care te-a lansat în fotbalul mare”?
Da, am dat câteva. Ce să zic, am avut și discuții cu câteva echipe din Liga 1, dar am decis să rămân la Pitești cel puțin până în iarnă. Mă pregăteam cu FC Argeș de două luni de zile, era păcat să plec în altă parte. Și ei au nevoie de mine, dar și eu am nevoie de ei.

Cum te motivezi? E un subiect subestimat, neglijat. Dar sunt curios cum funcționează un fotbalist învățat cu un nivel ridicat atunci când face o alegere precum a ta.
Motivația e pur sportivă pentru că nu se pune problema de bani. Am venit gratis aici, doar pe prime de joc. E echipa la care m-am lansat, echipă de tradiție și vreau să putem să facem performanță aici. Piteștiul e un oraș de fotbal, are un centru de copii foarte bun, iar lucrurile astea trebuie să redevină ceea ce au fost. 

Mă uitam pe clasament, lucrurile nu par rele.
Nu e nimic pierdut. Au fost niște meciuri la început… Au pierdut cu Timișoara, două șuturi în vinclu, imparabile. Apoi la Mioveni, două greșeli și aia a fost. Dar campionatul e lung, e timp să se repare și să se rezolve lucrurile.

Mai au fotbaliștii tineri sentimentul de mândrie atunci când ajung la un club de tradiție? Vorba dinamoviștilor, știu „ăștia ce înseamnă FC Argeș”?
Sunt copii tineri, născuți în 2001, 2002. Eu atunci cochetam cu echipa mare, că am debutat prin 2002. E adevărat că FC Argeș n-a fost în cele mai bune ipostaze în ultimii ani, dar ei văd ce înseamnă acest club, ce e în jurul lui FC Argeș. Atmosfera, interesul crescut. Noi trebuie să îi învățăm, să le arătăm ce e FC Argeș.

„Nu aveam cum să joc la o echipă care s-a înființat la doi ani după ce eu am plecat din oraș”

Duminică vor juca două echipe la care tu ai suficient de multe meciuri, două echipe…
(râde) Te referi la Craiova cu FCSB?

Da.
Păi, Craiova are meci cu… nici nu știu cu cine are meci. (n.r. – se referă la echipa patronată de Adrian Mititelu)

Am înțeles. Nu a fost intenția mea să te prind într-o capcană, dar acum putem continua pe linia asta.
Da, eu am spus-o de mai multe ori. Nu poți spune despre mine că am jucat la o echipă care s-a înființat la doi ani după ce eu am plecat de la Craiova. Craiova a fost dezafiliată, apoi s-a înființat o echipă direct în Divizia B. Nu vreau să vorbesc foarte multe, nu am nimic cu cei de la CSU. Am auzit că au oameni profesioniști, cu mulți am lucrat. 

Inclusiv cu Vitor Pițurcă.
Da, mi-a fost antrenor și la echipa de club, dar și la națională. Cred că o să fie o atmosferă frumoasă acum, după venirea dumnealui. Îmi aduc aminte când eram la Craiova, când a venit el, am avut 5.000 de oameni la antrenament. Apoi la primul meci, cu Sportul, a fost stadionul plin.

Cine bate?
O să fie un meci echilibrat, FCSB are jucători buni, nu e o echipă de locul ăla, e un loc mincinos cel pe care îl ocupă acum. S-a văzut și la ultimul meci, cel cu Viitorul. Acum au revenit și accidentații, a fost și pauza de două săptămâni în care antrenorul a avut timp să se pună la punct, cred că o să fie altceva.