Thaer, ți s-au îndeplinit așteptările pe care le aveai atunci când ai ales Craiova? Când am venit știam că situația e rea, dar Frăsinescu mi-a spus că echipa e bună și jocul e unul ok. Din primele zile m-am convins că vom urca în clasament, pentru că am văzut la antrenamente ce valoare au jucătorii. Acum e clar că optimismul a fost justificat, după seria foarte bună pe care am avut-o. Păcat că s-a întrerupt campionatul, pentru că eram în formă foarte bună.
Cum te împaci cu regimul acesta de pregătire fizică, tu fiind un mingicar, nu un salahor? Nu prea bine (râde). Noi, cei care suntem îndrăgostiți de minge, nu agreem foarte mult această pregătire de iarnă, să alergăm atât de mult, dar suntem conștienți cât contează aceste acumulări. Suntem obosiți, iar meciurile sunt destul de dese. Știm însă că se va vedea această pregătire în sezon.
Sorin Cârțu te-a prezentat înainte să ajungi la Craiova drept „un atacant de mare calitate”, presupun că te-a măgulit caracterizarea… Serios? Acum am aflat, nu știam, mă bucur să aud. Oricum, de la primul meci mi-a spus că are încredere în mine. Nu doar pentru mine, pentru orice jucător este foarte important ca antrenorul să-l aprecieze, să-l susțină, abordează altfel meciurile, cât și antrenamentele.
Tot Sorin Cârțu glumea pe margine spunând că ai făcut un cucui după ce ai marcat cu capul primul gol al tău din 2015, cu polonezii de la Jagiellonia… Nu prea marchez eu cu capul, dar acum am dat un gol foarte frumos. Deja se simte pregătirea, am fost mai proaspeți și sperăm ca în zilele următoare să continuăm cu rezultate la fel de bune. După atâtea egaluri, am reușit să mai și câștigăm și să mai evoluăm și bine. M-am simțit oarecum obosit și poate și din cauza asta nu am marcat până acum. Oricum, pentru mine contează meciurile oficiale, atunci e important să dau goluri și echipa să câștige. Poate că mi le-am păstrat pentru campionat și acum ne-am axat mai mult pe pregătire. Nuno Rocha a lipsit, dar avem echipă bună, avem și soluții de rezervă. M-a surprins plăcut Herghelegiu, fiindcă nu-l știam înainte să vin la Craiova. A marcat pe final de tur și a avut evoluții bune și acum.
Care versuri din imnurile Craiovei îți plac cel mai mult? Îmi plac toate, dar știu cel mai bine „Hai Craiova, hai băieții, suntem toți cu voi pân” la sfârșit, hai Craiova, hai băieții, cu oltenii nu e de glumit” (râde). Mă simt și eu oltean când ascult cântecele acestea și le auzim destul de des în autocar, pentru că tuturor ne plac, ne motivează.
Înțeleg că îți place mai mult Craiova decât Mediașul? Nu se poate compara sub nicio formă, nici ca oraș, nici ca echipă. La Mediaș am jucat în cupele europene, dar chiar dacă sunt la Craiova doar de câteva luni, se simte altfel de atmosferă, de echipă mare.
Cu Gazul ai jucat în cupele europene, se poate și cu Craiova? Sper să joc în cupele europene și cu Craiova, de ce nu? Nu trebuie să ne gândim la mai multe meciuri, ci la fiecare în parte, așa le-am tratat și până acum și am avut dreptate, așa că de ce să nu facem în continuare la fel? E devreme să vorbim de un astfel de obiectiv, dar e normal să sperăm.
Vă mutați pe alt stadion, mai mic, iar dacă veți juca în Europa nu o puteți face pe „Extensiv”. Unde ai prefera să joace echipa în cupele europene? Dacă ar fi să aleg un alt stadion în afară de al nostru, care se demolează, ar fi „Arena Națională”. Sper să jucăm în cupele europene acolo și cred că vom avea super atmosferă și stadion plin. Știu că avem fani mulți și în București, am observat asta la meciul cu Dinamo, atunci suporterii au făcut și un spectacol frumos, mi-a plăcut mult, mai ales că era pe un alt stadion și nu mă așteptam. Păcat că nu am dat golul de 2-0 atunci, dar poate mă revanșez în retur…
Și cu Steaua ai ratat o mare ocazie, la 0-0… Așa e, am dat cu dreptul și mingea s-a dus peste poartă, regret și acum că n-a intrat, fiindcă am avut un public incredibil, care merita o victorie. Poate dau în retur, în a doua etapă, mi-ar plăcea să i-l dedic fiului meu, care trebuie să se nască în zilele următoare.
A fost antrenat de Michel la echipa secundă a lui Real Madrid
Te-ai format la academiile Realului și Barcelonei, de care echipă ai rămas atașat sufletește? La Madrid au fost cei mai frumoși ani din viața mea, a fost ceva special. Era Michel antrenor la echipa secundă, fostul mare jucător al Realului, care până de curând a antrenat la Olympiakos. Am sperat să rămân acolo, dar Michel nu prea m-a promovat, avea alte simpatii, ca orice antrenor. Dar cele mai frumoase momente au fost când am prins perioada „galacticilor”, făceam de două ori pe săptămână antrenamente cu prima echipă și era ceva să joci alături de Ronaldo „Fenomeno”, Zidane, Figo, Beckham, Raul, Robinho, Cassano. Era altă lume. Ca atacant, Ronaldo era ceva incredibil. Atunci parcă nu eram atât de impresionat, dar în timp am înțeles ce au însemnat acele momente.
Așadar te declari „blanco”, deși locuiești în Barcelona… Așa este, dar e normal din moment ce am jucat mai mult la Real. La FC Barcelona am stat puțin, doar un an, dar și acolo i-am prins pe Ronaldinho, Giuly, Eto”o, Messi, care era la început, antrenor era Rijkaard. Tot la fel, era ceva deosebit, nu se poate compara cu nimic altceva. Repet, e chiar o altă lume, un nivel de joc și de profesionalism incredibil..
Episodul cu Bornescu. „Sper să fie cazul unui astfel de incident și cu Suarez, numai să avem parte de un meci contra lui!”
Ai trecut printr-un moment mai ciudat, acum doi ani, la acel incident cu Bornescu, la Ploiești. A fost un episod pe model Suarez… L-am înțeles într-un fel pe Bornescu. Ei aveau obiectiv important, iar noi nu jucam pentru nimic și aveam avantaj, e normal să existe nervi, nu este prima și ultima dată când se întâmplă acest lucru. Totul a rămas în urmă, am scăpat teafăr (râde). Sper să fie cazul unui astfel de incident și cu Suarez, numai să avem poarte de un meci contra lui!
Erai un obișnuit al naționalei Iordaniei, dar nu ai fost convocat pentru Cupa Asiei, ce s-a întâmplat? Mi-ar fi plăcut să joc la Cupa Asiei, fiindcă nu am avut o astfel de experiență la echipa națională, dar nici nu am mari regrete, fiindcă am prins o pregătire bună la club, de care aveam nevoie. A venit în toamnă un antrenor nou, englezul Ray Wilkins, și nu m-a convocat probabil din cauză că am acuzat o accidentare la prima acțiune a naționalei Iordaniei cu el selecționer. Am înțeles de la colegii de la națională că a regretat că nu m-a convocat, mai ales că a fost o dezamăgire Iordania la Cupa Asiei.
Ești născut în Iordania, dar ai crescut în Spania. Ai ajuns însă în fotbalul arab după ce ai părăsit Gaz Metan, cum era acolo? Mulțumesc că am scăpat de acolo! Am avut mari probleme încă de la început. Cu mentalitatea, cu impresarii, cu echipa, care era modestă, de altfel mi se pare că a strâns decât vreo 2-3 puncte în tur. Salariul era bun, nu se compara cu cel din România, dar banii nu sunt totul în viață, m-am convins de asta acolo. Am mai avut niște oferte din Australia apoi, dar am preferat să vin acolo unde știu țara, fotbalul, limba și aveam și informații despre Universitatea de la Frăsinescu, fostul meu coleg de la Mediaș. Și sunt bucuros că am venit la Craiova, gracios a Dios!
Emil Săndoi: „Bawab a înscris un gol superb cu polonezii. El are o calitate tehnică nemaipomenită, a ieșit de câteva ori din situații unu contra trei cu o eleganță fantastică”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER