Trosneau tibiile în duelurile lui din Serie A cu Van Basten, Careca, Vialli, Voller, Klinsmann, Carnevale sau Toto Schillaci. Le-a fost căpitan, la Lazio, unor fotbaliști precum Gascoigne, Winter, Signori, Fuser sau Luca Marchegiani. Și a purtat banderola romanilor cu eleganță și rafinament. Personalitate puternică, ingenios și curajos, Cristiano Bergodi (53 de ani) și-a trăit prima picătură din cariera de tehnician ca secund la Lecce, dar și-a consolidat numele de antrenor în România. Începută pe muzica simpaticilor trompetiști cu sombrero din Los Platanos, aventura italianului în Liga lui Mitică a avut ritm.
A lucrat cu John Wayne Shroj, Abiodoun Agunbiade, Tony, Toja sau Bâlbă, și a trimis pe foile de joc nume cu greutate, în diverse etape, pentru naționala României. Angajat de patroni cu buzunare grele de bani și comportament oscilant, Bergodi și-a câștigat treptat respectul. Prin ce a făcut de pe bancă și printr-o mentalitate sănătoasă. Nu a avut coloană vertebrală din carton, dar un proiect cu tineri nu și l-a mai văzut materializat niciodată. „Regret puțin”, spune italianul, cu o voce șoptită, pentru ProSport. Fost antrenor la Pescara în Serie A și ultima dată la Modena, Bergodi e în prezent liber de contract. Și deschis pentru un interviu cu ProSport. Începem.
Bergodi, înaintea unei conferințe de presă în Ghencea, cu privirea atentă și cu pieptul dezgolit pentru orice întrebare FOTO Mediafax
Să ne imaginăm că mâine v-ar suna un patron sau manager din campionatul României. Și vă invită la discuții. Ce i-ați spune? Aș discuta, e normal să discut, chiar dacă o perioadă nu am antrenat, sunt atent la tot ce se întâmplă în fotbal. Și la fotbalul românesc pentru că eu îi sunt recunoscător întrucât mi-a oferit o șansă de a pune în practică toate cunoștințele mele. Pe de altă parte, îmi place să cred că mi-am pus și eu amprenta pe fotbalul de la voi prin felul meu de a fi, prin ce le-am trasmis jucătorilor pe care i-am antrenat și prin felul în care s-au exprimat în teren formațiile pe care le-am pregătit. Am avut un feed-back pozitiv per total… Uneori chiar mă mai uit în ce punct al carierei au ajuns unii fotbaliști cu care am lucrat. Acum sunt acasă, în Italia, cu familia, dar citesc pe internet și văd imagini din campionatul României.
Dar după experiența de la Târgu Mureș cu ce gust ați rămas? Mi-am dat seama că sunt probleme mari și m-a deranjat tot ce s-a întâmplat acolo. Înainte de Târgu Mureș relaționasem corect cu toți șefii de club din România, dar acolo mi-am dat seama că una se vorbește, alta se fumează. Când antrenezi o echipă de fotbal la acest nivel, nu poți avea probleme cu banii în fiecare zi. Ca să-ți dau un exemplu, înainte de sferturile de finală din Cupa României (n.r. – ASA a trecut de Poli Timișoara, Bergodi a plecat și a lăsat echipa pe loc de play-off), Liviu Maior ne-a spus să jucăm și apoi vor veni și banii… Noi ne-am dat viața pe teren și… A fost o experiență negativă per total. E dincolo de limita mea de înțelegere o atitudine de acest gen.
Deci banii n-au mai venit niciodată… …
„Nu-i va fi ușor viitorului selecționer. E greu de lucrat cu jucători tineri, deși aveți câțiva fotbaliști bine cotați afară”
Vă întreb altceva. Ce-l face pe un antrenor să țină cu dinții de scaun chiar și atunci când se umple de ridicol? Vă adresez această întrebare gândindu-mă la situația din naționala României. Nu pot emite o părere pentru că nu am văzut meciurile naționalei, doar am citit despre ele, așa că nu ar fi corect din partea mea să dezvolt acest subiect. Am văzut că Daum e criticat…
Și va fi schimbat. Se vehiculează trei variante de selecționeri. Dan Petrescu, din informațiile ProSport a fost contactat de FRF, iar lista scurtă îi mai cuprinde pe Cosmin Contra și pe Walter Zenga. Da? N-am știut. Sunt trei antrenori buni, dar le va fi foarte greu pentru că am observat că naționala voastră se bazează pe jucători tineri și nu e ușor de lucrat cu ei până nu ating potențialul lor maxim. Oricine va veni… se va înhăma la o muncă dificilă, deși aveți câțiva jucători bine cotați pe afară.
Cu „Il Princippe” Giuseppe Giannini, înaintea unui derby cu AS Roma. Și fostul decar de pe Olimpico avea să cunoască România, pe banca lui FC Argeș
„Au venit chinezii!”. Pe ce loc se află Serie A în topul campionatelor, cine e cel mai valoros atacant împotriva căruia a jucat și ce echipă îi suflă titlul lui Juventus
Nu ca în alte vremuri și nici la 5 la sută din cel mai scump fotbalist al lumii. Dar dacă tot am ajuns aici, aș vrea să vă întreb… Dacă Neymar valorează 222 de milioane de euro, cât ar valora azi unul dintre cei mai buni fotbaliști lângă care ați jucat la finele anilor ’80 și începutul anilor ’90? Sau să vă întreb altfel: cine era cel mai bun? Maradona, clar! Și azi n-ar valora 222 de milioane de euro, ci 400 de milioane de euro! Am jucat mult împotriva lui, avea și colegi care-i puneau în valoare calitățile la Napoli: Careca, Alemao… Dar nu erau doar ei. Milanul îi avea pe Gulitt, Rijkaard și Van Basten, Inter pe Matthaus și Klinsamnn, Roma pe Voller, Giannini, Berthold, nivelul era foarte ridicat în Italia. Și tu, ca fundaș, trebuia să joci dur, la limita regulamentului.
E corectă sau mai stă în picioare teoria potrivit căreia fundașii italieni sunt cei mai duri din lume? Era corectă, dar înainte și maniera de arbitraj era mult mai permisivă. Acum, iei galben imediat la un contact. Înainte puteai să apelezi la un repertoriu vast de trucuri. Cum altfel puteai de exemplu să-l marchezi pe Marco van Basten, cel mai bun atacant central împotriva căruia am jucat!? Și acei fotbaliști dădeau o aură specială campionatului italian și prin concurența cu noi, italienii, transformam liga în cea mai puternică din Europa. Acum, din păcate, Serie A a ajuns cam pe treapta a patra într-o ierarhie a celor mai tari ligi.
În urma cui? Premier League, campionatul Spaniei și Bundesliga. Nu cred că Franța ar fi peste noi.
Și care ar fi cauzele acestui picaj? Lipsa investițiilor în primul rând în infrastrucătură. Nu vedeți că în ultimii ani doar Juventus a ajuns să evolueze pe un stadion nou!? Fondurile private nu mai vin spre fotbal. Oameni precum Berlusconi sau Moratti s-au retras. Și uite așa au venit chinezii! Chinezii! Chinezi peste tot! Și arabii… Din ce în ce mai mulți în fotbalul european.
Ne cumpără pe toți? Sper că nu!
Ați pomenit de Juventus. Păstrează trupa lui Allegri șanse mari să cucerească titlul și în acest an? Nu cred. După șase titluri, nu cred că mai au forța să se impună și în acest an. Tind să cred că Napoli e favorită în acest sezon pentru că și-au păstrat în mare parte lotul de anul trecut și automatismele de joc sunt bine unse. Se vede din ce în ce mai mult că nivelul de exprimare în joc a crescut substanțial la Napoli.
Lazio? Îmi doresc să meargă în cupele europene.
Printre alți mari fotbaliști ai lumii, la Lazio ați jucat cu Paul Gascoigne. Ce sentiment vă încearcă atunci când vedeți imagini cu el în tabloidele britanice? Un mare jucător, atunci când știai că-l ai în teren, fotbalul era mai frumos, mai simplu, trebuia doar să ajungă mingea la el pentru că sigur într-o fracțiune de secundă găsea trei-patru soluții și păstram posesia sau ajungeam mai repede la poarta adversă. Mereu cu capul sus, mereu inspirat, niciodată ezitant. Sper să treacă peste toate problemele și să se facă bine.
Ce trupă avea Lazio! Sus, de la stânga la dreapta, pentru nostalgici: germanul Doll, olandezul Winter, Negro, Bergodi, englezul Gascoigne, Marchegiani. Jos, de la stânga: De Paolo, Signori, Fuser, Cravero, Favalli
„L-am transformat pe Săpunaru din atacant în fundaș dreapta. Și e postul pe care a câștigat Europa League cu FC Porto”. Ce spune despre Bogdan Stancu
Aș vrea să trecem la subiectul România. Vă mai aduceți aminte ce impact a avut asupra dumneavoastră Bucureștiul prima dată când l-ați văzut? Din Italia am plecat cu o imagine denaturată, dar ajuns în România mi-am dat seama că este cu totul și cu totul altfel. Plus că-l aveam la București pe Renzo Rossi care era deja stabilit de câțiva ani și adaptarea a fost mult mai ușoară. Eu pot să vorbesc doar în termeni laudativi despre România pentru că dezvoltarea mea profesională în antrenorat a survenit odată cu munca în țara voastră, iar lucrurile ciudate care mi s-au întâmplat le-am luat ca pe niște experiențe de viață. Depășirea obstacolelor ține de capacitatea noastră de adaptare, de relaționare cu tipologii diferite de oameni, în fotbal sau în viață. Dar m-ai întrebat de primul impact…
Da… Păi unul dintre primele lucruri care-mi vin în minte este o schimbare pe care am făcut-o la FC Național. Și să știi că sunt mândru de ea. Unul dintre cei mai buni fotbaliști români din ultimii 15 ani, Săpunaru, juca la FC Național atacant. De vremea lui Oli (n.r. – Cosmin Olăroiu). Calitățile lui i le-am identificat rapid: bun la jocul aerian, agresivitate pozitivă, poziționare, înclinație spre acrobații, capacitate de efort. Tipul de fotbalist care s-ar fi aruncat și în foc pentru echipa lui! Și atunci am luat decizia de a-l trece fundaș dreapta, un post care i s-a potrivit mănușă. Și zic asta în primul rând pentru că la Porto a câștigat Europa League din postura de fundaș dreapta.
În 2006, FC Național, cu Bergodi pe bancă, pierdea finala Cupei României, 0-1 (d.p. / gol Daniel Niculae), în fața echipei lui Răzvan Lucescu, Rapid. Ambii antrenori au avut în teren nume care au dat greutate Ligii 1 în diverse perioade. Iată echipele de pe stadionul 23 august, pe 17 iulie, acum 11 ani. Rapid: Coman – Bădoi, M.Constantin, Maftei, Rada, Karamyan (I.Stancu) – Buga, N. Grigore (V. Negru), R.Stancu – Pancu, D. Niculae (V. Moldovan). Rezerve neutilizate: Mincă, Perjă, Vasilache, Burdujan. Bergodi a trimis următoarea formulă: Nae – Săpunaru, Burcă, Mehmedovici, Panc – Abiodoun, Shroj (D. Ghindeanu), Tameș (Mozacu), Bundea (D.Marin) – Herea, Griffiths. Rezerve neutilizate: Stanev – Ninu, Marcu, Chihaia.
Ați putea să-mi spuneți un nume de fotbalist român de la fiecare echipă din Liga 1 pe care ați antrenat-o – fără să clipiți – luând în considerare câțiva factori gen potențial tehnic peste medie sau spirit de sacrificiu? De la Steaua ar fi Bogdan Stancu, de la Rapid… Costin Lazăr și Maftei, de la CFR… Coroian și Minteuan… La CFR Cluj sunt mândru pentru că am construit o echipă puterncică, una care avea să ia titlul, sub comanda lui Ioan Andone, un an mai târziu. Iar oamenii din defensivă – Stăncioiu, Tony, Panin și Cadu au dat greutate mulți ani echipei. Și mai sunt jucători care au confirmat la CFR și în mandatul meu, dar și ulterior.
Pomi mai sădiți? Haha, de ce?
Mi-aduc aminte că pe vremea în care erați antrenor la Poli Iași ați ieșit cu Onuț, cu Andrei Cristea, cu Bălbă să sădiți niște pomi… Da, da, mi-aduc aminte, a fost o campanie frumoasă, am ieșit în calitate de voluntari într-o campanie de suflet. Nu mai plantasem pomișori până atunci, dar ne-am salvat de la retrogradare și obectivul a fost atins.
„Hai, băieți! Hai, băieți! Puneți mâna pe lopeți!” Spiritul civic din Iași l-a cuprins și pe Cristiano Bergodi FOTO Mediafax
De ce l-ați nominalizat de la Steaua pe Stancu? Era foarte talentat. Și și-a valorificat talentul!
Credeți? Da, da. Era cel mai talentat în acea perioadă și uite! E om de bază în naționala României.
O națională fără orizont. Cu răbdare se pot schimba coordonatele, nu duceți lipsă de fotbaliști tineri talentați.
Bergodi n-a avut timp să-i crească pe puștii din Ghencea FOTO Mediafax
„Becali a țipat în pauza cu Șeriff Tiraspol pentru a produce un șoc la echipă. Nimeni nu trebuie să-i submineze autoritatea antrenorului”
Vorbiți des despre tineri. În Ghencea ați pus accentul mult pe tineri, la fel ca la FC Național sau Rapid. Cum îți spuneam și când am abordat subiectul naționala, e problematic de lucrat cu ei, dar vei avea satisfacții enorme. Ă‚sta era stilul meu, am lucrat mult cu tineri, nu erau investiții în acea perioadă, dar am mizat și pe fotbaliști maturi. Mi-aduc aminte că Dorin Goian oferea o mare siguranță echipei, dar el s-a transferat rapid (n.r. de la Steaua la US Palermo, la 1 iulie 2009).
Proiectul nu s-a mai materializat niciodată. Lipsa de răbdare a patronului care a pus la punct un malaxor al antrenorilor, poate și lipsa de inspirație a unor oameni de pe bancă au făcut ca ideea pusă în practică de dumneavostră să nu mai aibă o finalitate. După acea mișcare brutală a lui Becali cu ce impresie ați rămas după acea experiență? Acum, la opt ani distanță, aș caracteriza-o drept o experiență frumoasă, au fost patru luni în care echipa juca un fotbal de calitate.
Se putea evita acel moment din vestiar de la pauza meciului cu Șeriff Tiraspol? Se putea evita acel epsiod dacă am fi avut un manager. Panduru abia sosise, el stătea în lojă. Eram doar eu cu Renzo Rossi. Domnul Becali a țipat pentru a produce un șoc la echipă în acea pauză, era presiune mare și a acționat poate la primul impuls. Nu aveam cum să permit așa ceva, i-am spus „Ieși!” pentru că un antrenor trebuie să dea dovadă de personalitate în vestiar.
Azi ați proceda la fel ca în 2009 dacă ați antrena la FCSB și Becali ar intra în vestiar? Aș face exact la fel!
Exista fir direct cu banca? Niciodată.
Reacția dumneavoastră poate fi percepută drept model de urmat pentru antrenorii din România care sunt puși sub o oală cu presiune de diverșii conducători? Nu știu ce să spun, să ia decizia optimă într-o fracțiune de secundă pentru ei, dar și pentru jucătorii lor.
Ulterior, după ce ați părăsit Steaua, ați privit dintr-o postură mai relaxată implicarea patronului la echipă? Pe de o parte e normal cum se comportă el pentru că investește bani în echipă, dar cu aparițiile în vestiar nu sunt de acord. Nimeni nu trebuie să-i submineze autoritatea antrenorului în relația cu jucătorii și nimeni nu are voie să se implice mai mult decât e cazul. Eu cu Gigi discutam în fiecare zi, am avut o relație foarte bună, mergeam la palat. O am și acum. Dar, din păcate, a fost acel episod și s-a încheiat tot. Eu însă nu mi-am terminat munca și asta regret, pentru că echipa devenise un mix de jucători tineri cu fotbaliști cu experiență. Aveam mulți fotbaliști tineri cu potențial de creștere pe care eu mai mizam: Ducu Ninu, Onicaș, Tudose, Alex Iacob, Andrei Ionescu, Ochiroșii. A fost prea mândru Gigi atunci.
Șampanie, șampanie, șampanie! Totul până la un pahar de vorbă, în vestiar, la pauza meciului cu Șeriff Tiraspol FOTO Mediafax
CE SCRIA PROSPORT PE 18 SEPTEMBRIE 2009 Arbitrul Pavel Kralovec fluiera în minutul 45 finalul primei reprize al meciului Steaua – Sheriff Tiraspol, dar, în același timp, i-a trezit și orgoliul lui Gigi Becali. Furios din cale afară, patronul a coborât la vestiare pentru o discuție cu echipa. Izbind ușa de perete, Becali a intrat val-vârtej în vestiar și a început să-și înjure jucătorii. Totul se petrecea în fața unui Bergodi siderat care tocmai încerca să le explice fotbaliștilor tactica pentru a doua repriză. Italianul și-a revenit relativ repede și l-a înfruntat pe patron. L-a luat de braț și l-a scos din vestiar. Furios, Becali l-a amenințat cu demiterea: „Cristiano, o să-ți pară rău! Nu ești singurul antrenor din România. Poți să-ți faci bagajele să pleci!”.
„E prima oară când am fost la cabine, prima oară în șapte ani! Nu m-a lăsat Bergodi să spun prea multe, nu i-a convenit lui, că dădea niște indicații tactice prea prețioase. Îmi pare rău că l-am deranjat, că din cauza mea nu au înțeles jucătorii indicațiile lui Bergodi. Patronul poate să vorbească cu angajații lui oricând. Eu am demnitate. O să vedeți voi dacă voi da afară pe cineva sau nu. O să vedeți voi ce părere am eu despre relația dintre patronat și angajat. O să vedeți voi ce înseamnă respectul. Era cel mai liber antrenor din România!”
George Becali, într-o intervenție la TV, după meciul cu Șeriff Tiraspol
Prin ce compensează Chiricheș hibele din jocul aerian și avantajul de la Napoli. Opinia fostului căpitan de la Lazio despre un actual fundaș central de la Lazio
Trecem mai departe. La Steaua l-ați avut pe Tătărușanu în lot. Aveți trei variante de răspuns la întrebarea cum s-a schimbat din 2009 până acum La Steaua el se afla la început de drum, dar mi-am dat seama de pe atunci că deține calități care-l recomandau pentru națională și pentru un campionat puternic. L-am văzut în Italia, s-a schimbat mult, e firesc că a mai comis și greșeli, dar și Gigi Buffon a mai greșit și mai greșește. Există niște antrenori de portari foarte valoroși în Italia și orice goalkeeper sosit aici va atinge o maturitate profesională. Că a plecat acum, după patru ani, din Italia… E ceva firesc pentru un portar.
Chiricheș? Chiricheș are noroc pentru că la Napoli beneficiază de un antrenor – Maurizio Sarri – care știe să le exploateze foarte bine calitățile tuturor elevilor săi. Mă uitam la Chiricheș încă de când juca pentru Pandurii și bănuiam că va face rapid trecerea spre fotbalul mare. Cum Napoli e angrenată pe mai multe fronturi, Raul Albiol și Koulibaly nu pot juca non-stop titulari. Mai ales că urmează și Liga Campionilor…
Jocul aerian al lui Chiricheș lasă însă de dorit. S-a văzut acest minus și la naționala României. Poate fi compensat prin ceva acest dezavantaj? Prin plasament! Și prin tehnică, el e cu mult peste alți fundași centrali din acest punct de vedere. Poate că stilul de joc din Anglia nu i s-a potrivit lui Chiricheș și din această cauză nu a excelat, dar alegerea pe care a făcut-o – să vină la Napoli – a fost cea mai bună. În Italia e privit cu ochi buni.
Pe final aș vrea să discutăm puțin despre un fotbalist român care stă poate pe locul dumneavostră în vestiarul lui Lazio: Radu Ștefan. Am fost întrebat de cei de la Lazio atunci când l-au luat din România, de la Dinamo, era unul dintre cei mai promițători tineri din fotbalul româesc. Timpul a arătat că nu m-am înșelat nici eu, nici Lazio. Eram la Rapid când Radu a plecat la Roma. Confirmarea valorii lui a fost arătată în primul rând de fanii lui Lazio. Sunt suporteri foarte pretențioși și nu te lasă până nu dai maximum. Și-a intrat bine în rol pe postul de fundaș lateral, dar se simte mult mai confortabil în centrul liniei defensive, în sistemul 3-5-2 (n.r. – joacă alături de Wallace și De Vrij).
O națională se refuză? Vă întreb asta pentru că el a făcut-o mereu. Dacă v-ați pune în pielea lui, ați găsi vreun argument solid? E o întrebare grea, nu știu exact pe ce fundamente s-a clădit decizia lui, dar cred că i-a fost foarte greu să ia o astfel de decizie. Unii sportivi au ales mereu să meargă pe un singur plan și să-și facă treaba cât mai bine doar acolo. Poate este și cazul lui, dar imaginea lui Lazio este foarte bună, vă spune un om care a trăit pentru Lazio.
O ultimă întrebare. După Revoluție, fotbalul din România avea să fie marcat și de un număr mare de antrenori italieni. Credeți că vreun antrenor român va mai ajunge vreodată să semneze un contract cu o echipă din Italia? Eu îmi doresc pentru că sunt atașat de România și îi respect pe colegii mei de acolo. I-am văzut pe mulți cum pregătesc un meci, cât de minuțios lucrează și cred că Serie A va avea mereu ușa deschisă pentru ei.
Mulțumesc și succes! Mulțumesc și eu.
Rebelul Săpunaru, unul dintre preferații lui Bergodi, un fotbalist care se poate mândri cu un trofeu imens câștigat alături de Falcao, cu FC Porto FOTO Rapid
Fiesta la Pescara, în Serie A
Cristiano BERGODI
Născut: 15.10.1964 (Bracciano, Italia) Ca jucător a evoluat ca fundaș central la patru echipe:
Ca antrenor s-a ocupat numai de echipe din țara natală și din România Cele din Italia
Cele din România
Statistică: Răzvan TOMA
Lazio în 1988, cu Bergodi, al treilea pe rândul de sus, de la stânga la dreapta
Banderola de la Lazio l-a motivat toată cariera
În Giulești, cu Maftei, Bozovici și Costin Lazăr FOTO Mediafax
România, țara suprizelor. Și nu era un miel, era un pekinez FOTO Mediafax
Cu Dan Petrescu se întâlnise și în Serie A, la începutul anilor ’90 FOTO Mediafax
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER