INTERVIU** cu cel mai PROMIȚĂ‚TOR jucător de la Academie! S-a antrenat cu Chelsea și Barça și a debutat la Steaua

Iulian Roșu (foto, în dreapta) poate fi o comoară pentru
steliști dacă vor avea grijă să-l crească și să-l forțeze să joace.
Are calități bune pentru un mijlocaș ofensiv și asta s-a văzut și
când a jucat luni contra lui FC Comercial, în meciul său de debut
la Steaua.

La 17 ani, nu ne vorbește de mașini, telefoane, bani, ci de
fratele lui care face două facultăți, ceea ce-și dorește și el în
viitor. Și e revigorant să vezi un junior atât de bine educat și
care „să aibă vorbele la el” în permanență.

-Iulian, cum te-ai simțit la meciul de
debut?
-Am avut emoții când am fost anunțat că voi intra. Îmi pare rău că
nu s-a câștigat partida, dar știu că în această perioadă nu
rezultatele contează, ci e mai important să acumulezi condiție
fizică.

-Cu cine stai în cameră?
-Cu Tatu. E foarte de treabă. Îmi vorbește tot timpul de familia
lui. Are o fetiță, și acum soția lui e din nou însărcinată, de
aceea nu poate să se stabilească la București. Îmi povestește de pe
unde a jucat, ai ce învăța de la el.

-Dar cum vorbești cu el, în ce limbă?
-În spaniolă. Am învățat-o pentru că mă uitam cu sora mea la
telenovele.

-Câți frați mai ai?
-Am o soră de 13 ani și un frate mai mare, de 21. E foarte deștept,
face două facultăți, teologie și drept. În plus, lucrează și la un
cabinet de avocatură.

-Dar tu cu învățătura cum stai?
-Aș spune că bine. Am terminat clasa a XI-a la Liceul Alexandru
Ioan Cuza din București cu media 8,14. Intenționez să urmez două
facultăți. Una de management și ANEFS. Iar după ce mă voi lăsa de
fotbal vreau neapărat să devin antrenor, pentru că îmi place mult.
Dar, deocamdată, trebuie să am răbdare. Nici nu am început
fotbalul….

-Ce ai făcut cu primii bani câștigați din
fotbal?
-I-am trimis tatălui meu, care e preot în București. De fapt, i-am
oferit ca donație pentru biserică.

-Nu ai vrut și tu să îi calci pe urme
tatălui?
-De mic aveam înclinații spre fotbal, așa că am urmat acest drum.
Dar, oricum, cred în Dumnezeu și am spiritul creștin în mine. Fără
Dumnezeu nu ajungeam aici. Mă țin și de școală, deși știu că nu
prea merge braț la braț cu fotbalul. Sunt unii profesori care nu te
înțeleg când trebuie să mergi în cantonamente…

S-a
antrenat cu Chelsea și Barcelona

-Cum a fost atunci când te-ai aflat la FC
Barcelona?
-S-a întâmplat anul trecut, în martie. Am făcut patru antrenamente.
Două cu grupa ’94 și două cu grupa ’93, unde antrenor era fostul
fotbalist Sergi Barjuan (n.r.- fost fundaș stânga la blau-grana în
anii 90).

-Ce te-a impresionat acolo?
-Că toți erau mici de statură, dar aveau viteză și tehnică de
invidiat. Se demarcau foarte ușor. Și la antrenamente se punea
accent pe posesia balonului. La fel cum facem noi acum la
Steaua.

-De ce nu ai rămas?
-Eram a treia opțiune pe postul meu la grupa 93. Le-am zis că mă
întorc la Steaua. Ei au precizat că rămân sub observația lor. Dar
anul acesta, în februarie, am fost și la Chelsea. Acolo mi-a plăcut
și mai mult. Mai ales baza de pregătire. Păi, aveau 20 de terenuri
numai cu iarbă! M-am antrenat o săptămână cu echipa a doua a lui
Chelsea.

-Nici la Chelsea….
-Nu, pentru că am înțeles că s-au cerut bani mulți pe mine. Așa am
rămas la Steaua.

-Pe ce post preferi să joci?
-Oriunde de la mijloc în sus. Îmi place atacant. Jucând pe acest
post, am câștigat cu Steaua campionatul național de juniori în 2007
și am ieșit și golgheterul competiției. Îmi place să fiu mai
aproape de gol. Dar fotbalul l-am început ca fundaș central la
grupa domnului Sameș.

-Știi despre situația lui….
-Da, și îmi pare foarte rău că e bolnav. Chiar am fost șocat atunci
când am auzit. Am înțeles că acum se simte mai bine.

-Hai să vorbim puțin și ce a fost la CE U17 din Serbia
de anul acesta… Ce s-a întâmplat cu voi?
-Ce să zic. A fost ordinul domnului antrenor să jucăm așa defensiv.
Nici nouă nu ne-a plăcut, dar ce puteam face?! Dânsul a considerat
că așa e mai bine, că așa ne‑am calificat la turneul final. Uite că
nu a ținut. Eu cred că dacă jucam ofensiv ne calificam.

-Dacă tot gândești așa, de ce nu mergeați cu mingea în
față, să îndrăzniți mai mult?
-Păi, trebuie să ne ascultăm antrenorul. Cel care îndrăznea să nu
facă așa cum zicea, probabil nu ar mai fi prins echipa. Și oricine
își dorea să joace! Eu cred că îi băteam pe cehi și, la ce echipă
aveam, cred că erau și șanse să luăm titlul sau măcar să ajungem în
finală.

-Dacă ați fi jucat ofensiv…
-Exact, dar asta e… Îmi pare rău că ne-am dezamăgit țara. Și
pentru noi era o șansă, cum poate nu o mai întâlnești.

„Pentru mine e deja un câștig că mă aflu aici în
pregătiri, cu echipa mare. Sunt într-un lot valoros, am ce
învăța”, Iulian Roșu, mijlocaș Steaua

„Deși suntem tineri, nu ne e frică de presiune. Dacă ai
rezultate, nu mai pune nimeni presiune pe tine”, Vali
Lupu, fundaș Steaua