INTERVIU cu jucătorul cu cel mai important CV din Liga 1. Amintiri cu Zola, Mourinho, Ronaldo și Adrian Mutu
- Filipe Oliveira a ajuns la Sepsi după o carieră impresionantă în care a împărțit vestiarul cu superstaruri, la Chelsea, Parma sau naționala de juniori a Portugaliei.
Un fotbalist în al cărui CV apare un titlu în Anglia, cu Cheslea, se vede foarte rar în Liga 1, aproape deloc. Este cazul lui c, un portughez care are ce povesti. Luat de englezi de la Porto, pe când avea 18 ani, acesta a ajuns să fie coleg cu câțiva dintre cei mai importanți fotbaliști ai Europei în ultimele două decenii. Oliveira explică pentru ProSport cum a ales să joace în România și despre cele mai frumoase amintiri din carieră.
Sfaturile lui Ranieri și Mourinho, relația cu Gianfranco Zola sau Cristiano Ronaldo, cu care a fost coleg în naționala de juniori a Portugaliei, sau despre Adrian Mutu, cel care l-a găsit pe Oliveira la Chelsea, când a fost transferat de londonezi. O poveste cu fotbaliști mari, spusă de jucătorul care a gustat din performanța adevărată în fotbalul european.
Filipe, cum de
Am ales să vin în România, la Sepsi, pentru că toate informațiile pe care le-am primit, când clubul m-a contactat, au fost foarte pozitive. Proiectul este foarte interesant, cred că este un club cu mare ambiție, se știe că au feed-back cu Ungaria, unde am stat câțiva ani și am avut informații foarte bune. A fost foarte simplu pentru mine și foarte clar că vreau să ajut clubul în acest proiect. Sunt multe lucruri care pot fi făcute la acest club și putem să atingem împreună obiectivele. E mereu interesant și îți creează ambiție să fi într-un club ca acesta.
Care este prima impresie despre fotbalul românesc?
Cred că are multă calitate. Am mai jucat meciuri amicale, în trecut, împotriva unor echipe românești și aveam deja opinia asta. Jucătorii români sunt dezvoltați din punct de vedere tehnic și tactic. Chiar dacă am jucat doar trei meciuri, dar am urmărit multe alte partide, iar liga mi se pare foarte competitivă, cred că are multă calitate și sunt impresionat de competiție. Cred că este o ligă foarte interesantă.
L-a schimbat pe Gianfranco Zola, la debut
Ai semnat cu Chelsea la 18 ani. Cum a fost trecerea la un club așa mare?
Fusesem deja la un club mare (n.r. – FC Porto), dar am primit oportunitatea să joc pentru Chelsea. La 17 ani am fost la academie, iar la 18 ani în prima echipă. Desigur, a fost o mare onoare să joc pentru un club atât de mare. Am fost o perioadă incredibilă pentru mine și ca jucător și ca persoană.
În primul meci la Chelsea l-ai înlocuit pe Gianfranco Zola. Care a fost sentimentul?
Am fost extrem de onorat să-mi fac intrarea în prima echipă, schimbându-l pe Gianfranco Zola, care a fost unul dintre modelel mele la acest club. Îl urmăream mereu și m-a ajutat foarte mult înaintea sezonului, în acel an.
Care a fost cel mai bun jucător lângă care ai evoluat?
E greu de spus un singur jucător, dar, dacă trebuie să menționez unul, aș spune că am avut privilegiul să joc cu Cristiano Ronaldo. Am jucat cu mulți jucător extrem de talentați, cu campioni mondiali, cu campioni europeni, dar să joc cu Ronaldo a fost cu adevărat foarte special, pentru ce a făcut în cariera lui.
Mourinho: „Era avangardist, privea înspre dezvoltare”
Cum era Claudio Ranieri, primul tău antrenor de la Chelsea?
A fost unul dintre cei care au decis ca eu să ajung la Chelsea, pentru că le-a spus celor din club că mă dorește. A fost cel care mi-a dat oportunitatea să joc multe meciuri pentru prima echipă, așa că îți imaginezi că am cea mai bună părere despre Claudio Ranieri. Nu doar că mi-a dat oportunitatea să joc acolo, dar m-a ajutat să cresc. Îi place mult să lucreze cu tinerii și mi-a oferit multe ocazii să joc la un club așa mare, când aveam 18 ani. Pentru asta îi mulțumesc foarte mult și, desigur, ce a realizat apoi în fotbal nu a fost o surpriză pentru mine. Relația pe care o avea cu jucătorii putea să aducă doar succes.
Ce ai învățat de la jucătorii mari cu care ai evoluat?
Am învățat mult de la jucători ca Desailly, Lampard, John Terry, Zola, Hasselbaink, Emmanuel Petit. Tot timpul înveți de la colegii tăi, nu contează nivelul la care joci, dar cu siguranță de la jucători cu așa experiență, care au atât de multe meciuri, au jucat în așa multe competiții și au câștigat atât de multe titluri, înveți multe lucruri, în special când ești tânăr. Înveți cu să te concentrezi, cum să evoluezi în jocuri, cum să-ți ajuți colegii, înveți să fi un bun profesionist, pentru că exact asta sunt. Ei sunt modele pentru tineri, pentru generația care urmează. Am fost foarte norocos să am aceste modele, la antrenament.
Ai lucrat și cu Mourinho. Ce-mi poți spune despre el?
Da, am fost cu „Mou” pentru un sezon. A fost o experiență foarte bună pentru mine, pentru că atunci când a ajuns la club a început să lucreze cu metode diferite, a introdus antrenamente diferite, o altă mentalitate, care era foarte pozitiv pentru toată lumea. Aveam deschidere spre noi metode. Era convins că fotbalul se dezvoltă și este într-o continuă schimbare. Era avangardist, privea înspre dezvoltare. Relația mea cu el a fost una bună, suntem amândoi portughezi și a încercat să mă ajute să evoluez.
„Mutu avea un șut fantastic. Nu comentez despre viața lui privată”
Ai jucat cu Adrian Mutu, la Chelsea. Cum era el?
Da, am avut oportunitatea să fiu alături de Mutu, la Chelsea, a fost un jucător extraordinar. Îmi amintesc că era un jucător tehnic, rapid, cu un șut fantastic, iar când a ajuns la club toată lumea l-a primit bine și s-a văzut imediat că are multă calitate.
Ce părere ai despre „episodul cocaina”, în care a fost implicat Adrian Mutu?
Nu am ce să comentez despre asta, ține de viața personală și cum nici mie nu îmi place ca oamenii să vorbească despre viața mea privată, nu am nimic de spus despre asta.
A fost în lotul de titlul al lui Chelsea
Ai un titlul de campion al Angliei, cu Chelsea. Cum este să câștigi cel mai puternic campionat din lume?
Am fost implicat în câteva meciuri cu prima echipă, când Chelsea a luat campionatul, am jucat în ultimul meci. A fost o onoare, te simți privilegiat. Eram în primul sezon la club și să vezi cum clubul evoluează este extraordinar. Să ai o mică parte din acest merit te face să te simți foarte mulțumit și asta va rămâne pentru tot restul vieții tale. Am fost în locul potrivit, la momentul potrivit și am fost foarte fericit că, după atâția ani, clubul a câștigat titlul pentru care lupta.
Ai plecat apoi în Italia. Ți-a plăcut stilul fotbalului italian?
Când m-am mutat în Italia a fost o mutare foarte bună pentru mine. Jucasem cu regularitate la Braga și o făceam foarte bine, iar Parma a venit cu oferta. Fotbalul italian este diferit. Ai nevoie să te adaptezi pentru că este o mentalitate diferită, o altă filosofie a fotbalului și, din păcate pentru mine, nu a fost cea mai bună parte a carierei, pentru că nu m-am adaptat foarte bine și am stat un singur sezon. A fost însă impresionant, pentru că, așa cum am spus, în fotbal înveți mereu de la antrenori și colegi. A fost interesant, din punctul acesta de vedere, pentru că în privința tacticii ei sunt maeștri, sunt cei mai buni și am reușit să-mi dezvolt această parte tactică a jocului.
Care sunt cele mai frumoase amintiri de la Chelsea și Parma?
Am mai multe amintiri frumoase de la Cheslea, decât de la Parma, pentru că am petrecut mai mult timp acolo. Am multe amintiri frumoase, prima dată când am jucat la Chelsea, prima partidă din Europa League, cu Chelsea, prima dată când am jucat în Champions League, anul în care am luat titlul… Au fost momente fantastice și e dificil să spui care a fost cel mai frumos. Și la Parma am avut oportunitatea să joc cu jucători de top, precum Giovinco, Bojinov sau alți și când îi cunoști pe aceștia, orice zi este o amintire frumoasă pentru că joci cu cei mai buni.
Ai vreun regret, după o asemenea carieră?
Nu am regrete. Tot timpul spun că în fotbal trebuie să iei decizii, ca în viață. Sunt multe lucruri pe care le faci și în momentul când iei o decizie, te gândești că este cea mai bună pentru tine, pentru familie, pentru cariera ta. Uneori este așa, uneori te înșeli, dar când decizi o faci cu conștiința clară. Sigur că am făcut greșeli, așa cum fac toți jucătorii. Mereu înveți din viață, din fotbal, dar nu am regrete. Tot timpul am încercat să iau decizia bună pentru mine și familia mea.
4 ani a fost legitimat Filipe Oliveira la Chelsea, între 2002 și 2006