7 septembrie 1988, România, Galați, stadionul Dunărea, repriza secundă, minutul 59: Ionel Drăgoi, proaspăt intratat în teren, este faultat în careu de fundașul stânga, Luigi De Agostini. Mingea ajunge la Ion Profir, iar restul stă scris pe site-ul oficial al UEFA: Oțelul Galați este singura echipă românească învingătoare într-un duel european contra celei mai titrate echipe italiene, Juventus Torino.
Pănă la gălățeni, au mai încercat Rapid și Steaua. În sezonul 1967/68, Rapid pierdea cu 1-0 la general un duel cu Juve, din cadrul optimilor de finală ale Cupei Campionilor. Aproape treizeci de ani mai târziu, în sezonul 1995/96 Steaua scoate un 0-0 în Ghencea, dar pierde cu 3-0 returul din cadrul Grupelor Ligii Campionilor. La aniversarea a 30 de ani de la marele rezultat, ProSport a stat de vorbă cu Ion Profir, artizanul victoriei istorice.
Pe Ion Profir l-am găsit la Râmnicu Sărat, în Buzău, locul în care s-a stabilit „jucătorul provinciei” la finalul carierei. Născut și crescut în județul Galați, „Țăranul”, după cum a fost poreclit mai târziu, a jucat numai la echipe din Moldova și vecinătatea sa. FCM Galați, Victoria Tecuci, Olimpia Râmnicu Sărat, Gloria Buzău, Oțelul Galați, FC Selena Bacău, Ceahlăul Piatra Neamț, Foresta Fălticeni, Petrolul Berca, Rulmentul Bârlad i-au servit, pe rând, drept casă. Ion Profir a ales calea sportului-rege pentru că „Toată lumea voia să facă fotbal pe vremea aceea. Eu aveam 6-7 ani, prin `69-`70. Erau mulți copii atunci, iar singura activitate era fotbalul, era altceva. nu aveam ce e acum. Și era mult mai bine. De asta au ieșit și fotbaliști; acum e mai greu, au laptop, televizor ultra-performant, iar la fotbal…”
ProSport l-a vizitat la Râmnicu Sărat pe Ion Profir FOTO Cristinel Roșu
Ofereați și mai mult timp ca să jucați și să vă dezvoltați jocul? Noi aveam și mai mult timp, eram și mulți copii. Unde m-am născut eu, în satul Brănești, la nici 14 ani jucam pentru echipa comunei (n. r. Prutul Vlădești). M-au luat de pe maidan, m-au legitimat. După, am mers la liceu în Galați, s-a făcut acolo o selecție. Nicolae Gogorin, marele descoperitor de talente, care l-a scos și pe Dudu Georgescu, a condus selecția, și din cei care am trecut, am rămas singurul. Am jucat la Republicani. La echipa mare era antrenor renumitul Constantin „Titi” Teașcă. El a construit Craiova Maxima, după care a venit altcineva și a cules roadele. El m-a văzut la un meci de Tineret și m-a adus la echipa mare, să mă pregătesc cu ei. Am debutat în Divizia A la 17 ani cu Poli Timișoara. Au jucat la ei Adrian Manea, Dan Păltinișanu. Aveau echipă, i-au eliminat și pe Celtic Glasgow în perioada aia. Am pierdut cu 2-0, am mai jucat un meci la Vâlcea, iar echipa a retrogradat.
A urmat o perioadă agitată, rezumată foarte bine chiar de Profir: „În anul în care am retrogradat cu FCM Galați în Divizia B, a promovat Oțelul Galați în B, dar, cum era sistemul atunci, titlul Oțelului l-au dat Victoriei Tecuci, ca să aibă și municipiul echipă în B. Victoria a luat mai mulți jucători de la FCM și Oțelul, și m-au luat și pe mine. Am jucat un an în B, am retrogradat, am jucat un an în C, după care s-a făcut o selecție în cadrul seriei în care jucam noi (n. r. Liga A III-A, Seria III). S-a jucat la Buzău, și a venit Râmnicu Sărat după mine.”După două sezoane în Liga A II-A cu Olimpia Râmnicu Sărat și un retur de campionat excelent, apare oferta din partea Gloriei Buzău, aflată atunci în primul eșalon.
Cum ați ajuns la Gloria Buzău? Am jucat foarte bine în acel retur și m-a luat Gloria Buzău. Nu am vrut să merg, erau în echipă Dudu Georgescu, Gabriel Marcu, Dumitru Ghizdeanu, Ion Balaur, unde era să mai joc și eu? Mă duc acolo să stau rezervă? Mai bine joc la Râmnic, unde eram și titluar. A avut încredere în mine profesorul Gheorghe Constantin, am jucat titluar. În deplasare jucam atacant ori cu Dudu, ori cu Mitică Marcu. Acasă mai jucam și mijlocaș.
Cine v-a convins să reveniți la Galați? În sezonul 1987/88 am jucat un meci amical cu ASA Târgu Mureș; antrenorul lor era Cornel Dinu. Ei aveau drum la Galați, să joace cu Oțelul, dar s-au oprit la Buzău, pentru un amical. Tot în anul acela l-a adus antrenor și Oțelul. Dinu mă văzuse în amicalul de la Buzău. Conducerea gălățenilor știa că fusesem în iarnă în pregătire cu ei. Așa am ajuns la Oțelul.
Cum ați aflat că veți juca cu Juventus? Eram în pregătire la Câmpulung Moldovenesc, când am aflat că vom juca cu Juventus. Am aflat de la radio. S-a dat la radio rezultatul tragerii la sorți.
La ce v-ați gândit atunci? M-am gândit că trebuie să nu luăm multe. La ce puteam să ne gândim?…
A pregătit Cornel Dinu acea partidă într-o altă manieră? Dacă nu era Cornel Dinu, nu aveam sorți de izbândă. A pregătit bine jocul, cunoștea echipa. Știam fiecare ce avem de făcut. Aveam echipă matură. Cu experiență. Ne-a mobilizat. Am vizionat casete cu ei, din timpul meciurilor. Făcea Cornel Dinu rost de ele.
După faultul în careu, cum a ajuns mingea la dumneavoastră? În minutul 59, De Agostini l-a faultat în careu pe Ionel Drăgoi. Normal nu trebuia să bat eu 11 metri. Eram nou-venit, erau Nicolae Burcea, Marius Stan, Viorel Anghelinei, Haralambie Antohi. Am luat mingea în mână și mă uitam cine bate, cui trebuie să i-o dau. M-a strigat Cornel Dinu: „Bați tu, țărane!”… și am bătut eu.
Ați exersat penalty-uri înainte de meci? După fiecare antrenament rămâneam cu Rotaru, Călugăru și Popa, făceam un fel de pariu: dădeam câte 10 șuturi la poartă, să vedem cine dă mai multe goluri. Cornel Dinu făcea ture de teren, după fiecare antrenament. Când alerga el, noi mai exersam lovituri libere și 11 metri. El atunci a observat cum bat.
După meciul cu Juventus, simțeați că lumea din oraș vă recunoaște? De atunci m-a recunoscut lumea. Se întâmplă și acum – mă văd oameni pe stradă și zic „Profir! Dumneata ești cel care a dat gol cu Juventus.” Returul urma să se joace la două săptămâni distanță. Nu am mai jucat, s-a amânat cu o lună, pentru că fostul jucător al lui Juventus, Gaetano Scirea (n.r. – campion mondial în 1982), a fost în Polonia să vadă un meci al echipei despre care credeau sigur că va juca cu Juve în Turul 2. În drum spre casă, a murit într-un accident de mașină. Din cauza asta, s-a amânat meciul. În perioada asta, noi am jucat. Un meci a fost cu Victoria București, a fost scandal mare. Ce au făcut atunci spectatorii… au spart autocarul, cabinetul medical, au aruncat tot, au dat foc. L-au dat pe Cornel Dinu afară și l-au pus pe Ioan Sdrobiș.
Când ați plecat în Italia, aveați vreun obiectiv? Să nu luăm multe. Am luat cinci. Am avut mare noroc atunci, că dacă nu ploua, luam mai multe. Noi ne-am dus atunci fiecare cu icre, să le vindem, să ne luăm aparate video. Când am ajuns la aeroport, ne-au făcut un control, ne-au găsit toate icrele, ni le-au confiscat. Pe aeroport au apărut Dumitru Dragomir și Florin Halagian, care plecau spre Moscova, să vadă un meci. I-au dat telefon lui Marin Bărbulescu (n. r. șef al Miliției Municipiului București), ne-au dat icrele înapoi și am plecat în Italia. Nouă nu ne ardea de fotbal. A venit un român la hotelul la care eram cazați, să ne ia el icrele, să le vândă. În ziua jocului, pe la prânz, ne-au venit banii, ne-am dus la periferie, la cumpărături, nici la masa dinaintea meciului nu am mers.
Cum de ați retrogradat? Ce a mers prost? Aceeași echipă care i-a bătut pe Juventus Torino a retrogradat. S-au schimbat și antrenorii, era și sistemul cum era. Am avut și o perioadă mai neagră, poate dacă se făceau și câteva transferuri, scăpam. Se știa dinainte cine retrogradează. Am promovat anul următor, a venit Ioan Viorel de la Gloria. L-au adus antrenor pe Aurel Țicleanu, asta era în 1992.
La echipa națională a apărut vreodată ocazia de a juca? Nu, nu. Erau alți jucători, de la Steaua, Dinamo. Atunci dacă erai la ele, mergeai. Ce era bun din provincie luau ele două. După și Victoria București, Rapid, mai era Craiova, Sportul Studențesc al lui Nicu Ceaușescu.
„Dănuț Lupu, cel mai talentat coleg pe care l-am avut”
Dintre coechipierii pe care i-ați avut, care vi s-a părut a fi cel mai talentat? Dănuț Lupu. Eu eram la grupa de `63, el la cea de `67. Sorin Sterian, nepotul lui Orac, Majearu.
Care coechipier v-a rămas prieten? Mai apropiat am fost cu Octavian și Gelu Popescu, la Galați, de Ion Viorel. La Selena Bacău eram de Scânteie, Artenie, Motroc. La fiecare echipă aveam pe cineva.
Ați avut probleme cu antrenorii? Nu, pentru că nu lipseam de la pregătire. Dacă antrenorul spunea că începe antrenamentul de la 10, eu la 9 eram la stadion. Mă duceam la cizmar, îmi pregăteam ghetele în funcție de vremea de afară, cu ce crampoane îmi trebuie. Nu am fost ușă de biserică. mai făceam câte o escapadă, duminica după meci, lunea, marțea, dar de miercuri până la meci, gata, mă pregăteam pentru joc. Nu era ca acum, stadioanele goale. Acum te duci și sunt doar părinții copiilor care joacă.
„Ajung la vorba lui Balaci: >”
De ce credeți că s-au îndepărtat suporterii de echipe? Nu mai sunt fotbaliști ca înainte. Ajung la vorba lui Balaci: „Înainte erau fotbaliști, nu erau bani, acum sunt bani, dar nu mai sunt fotbaliști.” Pentru ce s-a întâmplat acum în fotbal, cu arestări, multora le e frică să vină cu bani, să investească. Centrul Academia lui Hagi mai dă fotbaliști. În rest mai puțin. Dacă te duci să urmărești un antrenament, vezi că mulți nu sunt profesioniști. Sunt și plătit prost și nu mai au tragere de inimă. Pe vremea mea era sistemul, partidul, care te obliga. Atunci nu plăteai nimic.
Ce sfaturi aveți pentru tineri? Să se pregătească, să fie serioși, să lase laptop, telefoane. Când te apuci de făcut ceva, ține-te, nu face cu jumătăți de măsură. Eu băteam mingea de dimineață până seara. Unde erau doi cu mingea, eu eram al treilea. Jucam desculț la țară, chiar dacă erau pietre, sticlă. Să fie foarte atenți la ce le spune antrenorul, să repete, să rămână după antrenamente. Să vorbească cu antrenorul, să îi spună unde cred ei că au probleme. Antrenorul are 20 de copii, nu poate să știe despre fiecare ce probleme are.
Există rețeta succesului? Nu. Muncă, muncă, muncă, repetări. Uitați-vă la ce face Messi. Ca să faci ce face el, trebuie să fii pregătit. Ce să mai vorbim de Ronaldo, care se duce la Juventus cu 2 ore înainte să înceapă antrenamentul?… Eu rămâneam după antrenamentele de la Gloria cu Dudu Georgescu să îi dau centrări, și el avea 37 ani. Ce puteam să zic atunci? Era Dudu Georgescu, care a luat și două Ghete de Aur.
La Liga I vă mai uitați? Ce echipă vă place? Da! A lui Hagi.
Cine credeți că ia titlul? Tot între cele trei de anul trecut se dă lupta: Craiova, CFR și FCSB. Eu când eram copil, țineam cu FC Argeș Pitești. Când am făcut ochii în fotbal, l-am văzut pe Nicolae Dobrin, mi-a plăcut mult.
De Dinamo ce ziceți? Ce merge prost acolo? Nu știu ce va face Bratu acolo. E presiune, n-au mai jucat demult în Cupele Europene. Au plecat Borcea, Turcu, Walter, s-au certat cu Badea. Când mergeau un pic mai bine, au început să-și dea din jucătorii de top.
Budescu, Cicâldău și Răzvan Marin. „Am jucat împotriva lui Petre Marin”
Numiți un fotbalist român din Liga I care vă place! Budescu îmi plăcea. Acum îmi place Alexandru Cicăldău. Îmi mai place mult și băiatul lui Petre Marin (n. r. – Răzvan Marin). Am jucat contra lui Petre.
Numiți un străin din Liga I care v-a atras atenția! Gnohere, că dă goluri la FCSB, în rest, nu mă atrage nimeni.
Cum comentați evoluția naționalei U21? E o generație cum a fost Luceafărul București înainte, din care s-a născut generația de aur: Hagi, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Belodedici, Selimesy, Ilie Dumitrescu. Răducioiu, Lupescu. Erau centre bune atunci, la Pitești, la Bacău, la Galați.
Mai aveți legături cu fotbalul, mai antrenați? Am fost o perioadă la Recolta Sălcioara (n. r. Liga A IV-A Buzău). Mă mai duceam la antrenamente, la jocuri. Preferam dacă jucau ei acasă să merg la ei, dacă jucau Lanuri acasă, mergeam la ei, dacă jucau Balta Albă, mă duceam acolo. Nu sunt legat de o echipă.
Ce v-a lipsit în cariera de fotbalist? Mama. Am plecat de mic de acasă. Am stat la cămin. Te plouă, te ninge, e zăpadă, ploaie, soare, e frig, dacă ai mâncat – nu te întreba nimeni la cămin. Am trecut prin toate. Nu am trăit în puf. Am luat-o de mic, de la 6-7 ani. M-am copt mai de mic. Am trăit și între cei buni, și între cei răi, vagabonzi, golani. Le știu pe toate. Am luat calea ce bună prin fotbal.
Alte hobby-uri mai aveți? Fac agricultură la țară, la socrul meu. Mai merg la pescuit.
Dacă ați lua viața de la capăt, v-ați mai face fotbalist? Da! Niciodată altceva! Să o iau de la capăt din nou… să am iar șansa asta…
JUVENTUS: Stefano TACCONI — Nicolo NAPOLI, Sergio BRIO, Pasquel BRUNO, Luigi DE AGOSTINI — Antonio CABRINI, Gaincarlo MAROCCHI, Rui BARROS, Michael LAUDRUP — Massimo MAURO, Allesandro ALTOBELLI ANTRENOR: Dino ZOFF OȚELUL: Tudorel CĂ‚LUGĂ‚RU – Gelu POPESCU, Viorel ANGHELINEI (cpt.), Mario AGIU, Surian BORALI (72” Adrian OPREA) – Nicolae BURCEA, Marius STAN, Ion PROFIR, Octavian POPESCU – Eugen RÂLEA (56” Ionel DRĂ‚GOI), Haralambie ANTOHI ANTRENOR: Cornel DINU
Interviu realizat de Cristinel Rosu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER