Craiova s-a transformat cu Devis Mangia pe bancă. Italianul necunoscut pentru România a venit cu un sistem tactic care părea că nu mai este „la modă” în Liga I și a făcut din U Craiova o echipă care a încântat prin fotbalul prestat și a devenit o formație capabilă să lupte pentru trofee. Băluță, Mitriță sau Gustavo au devenit niște staruri în fotbalul nostru, sub „bagheta” italianului, iar Mangia a este interesant și pentru rivalele FCSB și CFR.
Antrenorul care a surprins toată Liga I își spune povestea carierei. O poveste neobișnuită, despre un tânăr care și-a dat seama că nu este un portar bun și a vrut să devină antrenor, la doar 20 de ani. Era student la facultatea de drept, dar a ales să se ocupe doar de fotbal. A început din cel mai de jos punct, de la copii și juniori. După 17 ani debuta în Serie A, la Palermo și apoi prelua naționala de tineret a Italiei, cu care a luat argintul la Campionatul European, încurajat de marele Arrigo Sacchi. Antrenorul care l-a remarcat are o vorbă celebră. „Ca să ajungi jocheu, nu trebuie să fii fost înainte cal”, crede fostul selecționer al Italiei. Sunt vorbele în jurul cărora Mangia și-a construit cariera și spune despre el că n-a fost un portar bun și de aceea n-a ajuns mai sus de fotbalul amator.
„Îmi doream să antrenez în afara Italiei”
Cum vă simțiți după un an în România și dacă opinia despre nivelul competiției este alta față de cea din urmă cu un an? Sunt puțin obosit, după un an lung, pentru că în România campionatul este mai lung. Începe repede, se termină târziu și apoi trebuie să începem din nou repede. Cred că nivelul este mai bun decât anul trecut. Am văzut câteva meciuri din sezonul trecut, iar opinia mea este că nivelul echipelor a crescut în acest sezon.
De ce ați ales România? Prima dată, pentru că a venit o ofertă serioasă, ceea ce este foarte important (râde). La început, sincer, aveam niște dubii. Apoi, după ce am venit să văd cum stau lucrurile și să-mi fac o idee, am zis să încerc să încerc. Cred că a fost o experiență reușită pentru mine. Îmi doream să antrenez în afară.
Cred că aveați și posibilitatea să antrenați în Italia? Da, dar ideea mea era să ies puțin și să am o experiență în afară.
Este o mare diferență între a antrena în Italia și în altă țară? Sunt diferențe pentru că există diferențe culturale la jucători, iar aici se simte puțin diferența. A trebuit să mă adaptez, pentru că era normal. Am venit în altă țară și a trebuit să mă adaptez la obiceiurile de aici, dar sunt satisfăcut, pentru moment.
„Nu eram un mare portar. Am vrut să fac ceva mai bine”
Cum a fost cariera dumneavoastră de jucător? Ați fost portar, nu? A fost foarte scurtă. Am început repede și am terminat repede. Pentru că nu eram un portar mare, pentru că am vrut să fac ceva mai bine. Am început să antrenez foarte repede, de la 20 de ani, am început cu copiii și am ajuns să antrenez echipele mari, apoi în Serie A sau la echipa națională de tineret.
După cariera de fotbalist a urmat facultatea de drept… Da, am făcut în paralel, apoi am început să obosesc puțin, pierdeam timp, vedeam că nu reușesc să trec examenele cum îmi doream eu și nu-mi place să fac lucurile rău. Prefer să fac un lucru bine, decât două așa și așa.
„Arrigo Sacchi m-a ales”
E greu pentru un antrenor care nu a jucat la un nivel mare să se impună? Cum e în toate lucrurile. Sunt avantaje și dezavantaje, dar cum spunea un antrenor foarte mare: „Ca să ajungi un jocheu, nu trebuie să fii fost înainte cal”. Antrenorul care spunea asta era Arigo Sachi, care cred că a fost unul dintre marii antrenori ai lumii.
Ați ajuns să-l întâlniți în carieră? Am lucrat cu el la națională. El m-a ales. A fost o satisfacție foarte mare, o mare experiență și a însemnat foarte mult.
A fost un salt mare când ați ajuns în Serie A? O mare experiență. După ce am descoperit Serie A am ajuns la echipa națională și am devenit vice-campionii Europei.
„Munca e singura armă pe care o cunosc”
Cum era privit în Italia un selecționer care nu a jucat fotbal de performanță? Poți să-ți imaginezi, nu? La început neîncredere, dar unica armă pe care o cunosc este munca și am încercat să merg înainte cu munca mea și să demonstrez prin muncă faptul că chiar dacă nu ai fost un mare jucător, poți avea idei bune ca antrenor.
Ați lucrat cu Insigne, Florenzi, Verratti, Immobile. Cum erau ei? Mari jucători, chiar de când erau tineri. Începeau să se facă văzuți în Italia și în Europa. Băieți cu calitate, cu siguranță.
De ce acest sistem cu 3 fundași? Cine știe puțin trecutul meu, știe că eu nu am mai jucat înainte în sistem 3-4-3 niciodată. Când am ajuns aici aveam o idee pe care am început să o duc înainte, dar după ce a trecut timpul m-am gândit că mi se permite să joc așa cu fotbaliștii pe care îi am, în pozițiile lor ideale și cu acest sistem.
De ce nu a reușit Craiova să lupte la titlu? Probabil pentru că trebuie să creștem, trebuie să ne obișnuim cu difeirte tipuri de presiune și tensiune. Avem nevoie de timp. Avem o echipă tânără și trebuie să creștem nivelul.
Sunteți mereu opimist, chiar și după partide nereușite. Nu vă enervați niciodată? (râde) Voi mă vedeți doar la interviuri. Nu e chiar așa.
Ați antrena la FCSB sau CFR? Acum sunt la Craiova, am contract aici și nu are rost să vorbim de așa ceva.
Ce nu vă place la fotbalul românesc? Se vorbește foarte mult, dar așa este și în Italia.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER