Interviu Mihai Roman, jucătorul aflat în atenția Stelei: „Îmi place mult de Sânmărtean, mi-aș dori să îl am în spate și să îmi ofere pase de gol”
- Mihai Roman a intrat în ultima perioadă din nou pe radarul Stelei. DigiSport a realizat un amplu interviu cu vârful care a debutat pentru națională, o atenție sporită în cadrul materialului fiind acordată posbilului transfer în Ghencea.
Accidentarea lui Rusescu și posibila plecare a lui Keșeru, care are ofertă de la Chievo, îi creează probleme mari campioanei, care vrea să aibă ofensiva acoperită pentru retur. Oficialii din Ghencea îi urmăresc deja pe Nelson Bonilla (Viitorul), Toto Tamuz (Petrolul) și mai vechea țintă Jeremy Bokila, dar ar putea să apeleze la un alt jucător român, de națională.
Mihai Roman a reușit în acest sezon șapte goluri și două pase decisive pentru Pandurii și a reintrat în atenția Stelei după convocarea la prima reprezentativă. Atacantul a fost aproape de Ghencea în vară, când Reghecampf îl dorea neapărat, cunoscându-l pe fotbalist de pe vremea când antrena Universitatea Craiova, în finalul sezonului 2010/2011. Deși putea veni liber de contract la Steaua, în vară expirându-i contractul cu Săgeata, plecarea lui Reghe l-a scos din atenția lui Becali. Acum, patronul pare din nou tentat să negocieze cu jucătorul de 21 de ani, mai ales că relațiile pe axa Târgu Jiu – București sunt unele excelente.
- Mihai Roman (21 de ani) a fost cel mai valoros bun de export al Universității Craiova, la un moment dat. Adrian Mititelu îi stabilise o clauză de reziliere de 20 de milioane de euro, cea mai mare din echipă
Iată mai jos o parte din interviul acordat de proaspătul internațional pentru sursa citată:
Cine a fost jucătorul tău preferat?
Cămătaru. L-am văzut și pe casete, și pe youtube, sau la emisiunea Replay. Mai ales că era așa, avea gabarit, și era și pe postul meu. Acum urmăresc fotbaliști ca Ibrahimovic, Van Persie, cum se demarcă, cum șutează la poartă, cum vin la colțul scurt. Meseria asta încerc să o fur. Chiar când eram la Petrolul și eram rezervă, mă uitam la Bokila, mi se părea un vârf foarte, foarte bun, cu o explozie extraordinară, mă uitam mult la el ca să fur câte ceva.
Ce ai remarcat la Bokila?
El alegea foarte bine momentul în care să ceară mingea, să se demarce, să apară în careu. Și de aceea, la majoritatea fazelor, era găsit singur în careu, se debarasa singur de marcajul adversarilor. Dar și de Fatai îmi place mult, și de Florin Costea.
Cum ai reacționat când ai auzit că Steaua s-a interesat de tine?
E un lucru îmbucurător pentru mine că o echipă ca Steaua se interesează de mine, că sunt în vizorul ei. Asta mă bucură foarte mult și-mi dă încredere ca pe viitor să muncesc mai mult și să ajung la o echipă precum Steaua.
Ai vorbit cu cineva de la Steaua?
Nu, nu am discutat cu nimeni de la Steaua. Nici cu cineva de la mine din club.
Dar tu te simți capabil să joci la Steaua în acest moment?
Acum am nevoie de jocuri în picioare. Și nu știu dacă în acest moment sunt complet pregătit să încep ca titular la Steaua. Nu știu. Dar cu muncă și seriozitate, cred că pot face față cât de curând ca să joc din primul minut.
Ar trebui să-l înlocuiești pe Keșeru.
Steaua cere mult, cere foarte mult. Ca atacant, la Steaua trebuie să fii foarte bun marcator. Lumea nu are răbdare cu tine. Dacă intri la Steaua ca atacant și nu dai goluri, lumea nu o să te aibă la inimă. Asta trebuie la un atacant, să înscrie goluri.
Care e jucătorul tău preferat de la Steaua?
Lucian Sânmărtean. Îmi place foarte mult. Mi-aș dori să joc cu el vreodată, să-l am în spatele meu și să-mi dea pase de gol. Cu Sânmărtean, fotbalul este mult mai ușor. L-am văzut și la națională, la antrenamente. E magic, magic e cuvântul.
Cum e Mihai Roman în afara terenului?
Sunt un tip ambițios, orgolios puțin. Sunt foarte calm în general, dar îmi mai trebuie și puțin nerv, că nu prea mă enervez deloc. Îmi place să merg cu prietenii în medii așa, rustice, unde e aerul curat, să fiu liniștit… Și la pescuit îmi place.
Care a fost cel mai greu moment prin care ai trecut?
Când eram la U Cluj și m-am accidentat foarte urât. Cam cum este Rusescu acum. Am avut fractură de os zigomatic, tot așa, a trebuit să mă operez, am stat în spital. Nu puteam să văd bine înainte de operație, a fost un moment greu pentru mine și am ales să-l trec singur.
Cum adică?
Familia mea nu a știut, nimeni, am ales să nu le spun că mă operez. Pentru că erau foarte îngrijorați și le-aș fi dat o lovitură grea. Principalul a fost să-i știu pe ei liniștiți și că nu se gândesc la mine. Vă dați seama, automat, dacă le spuneam, îi puneam pe drumuri să vină la Cluj, veneau după mine. Am fost, zic eu, destul de tare să trec singur prin asta. Na, aveam 20 de ani, 20 de ani jumate…