În partea a doua a interviului cu Gheoghe Burleanu (59 ani), tatăl președintelui FRF rememorează o carieră consistentă în fotbalul românsec, povestește cum a reușit să nu încaseze vreun cartonaș roșu în peste 350 de meciuri, chiar dacă a jucat pe postul de mijlocaș defensiv, își aduce aminte de experiența de la Scornicești sau cum se făceau înțelegerile în „Cooperativă” și lansează un atac la adresa lui Ion Crăciunescu.
Aveți 354 de prezențe disputate în prima scenă a fotbalului românesc, postul dumneavoastră a fost cel de mijlocaș defensiv și nu ați încasat vreun cartonaș roșu. Care a fost secretul? E foarte simplu. Am jucat tare, am băgat piciorul, însă nu am suportat să trag de tricou, din punctul meu de vedere, tragerea de tricou înseamnă neputință. Apoi am învățat ceva de la Argăseală. Mi-a spus să ridic mâna când greșesc, când am o intrare mai tare, mai energică. >. Zici că îmi curgea sânge din nas la fiecare meci.
„Nu a fost bucurie mai mare pentru chibiții băcăuani. Am căzut cu Werder, noi fumam BT, ei trabuc, noi beam bere Mărgineni, ei whisky”
Ați evoluat și la Scornicești, cum arăta o zi din viața unui fotbalist în acel loc, în acele vremuri. Se spunea că era singurul loc din România unde se găsea Coca Cola. Coca Cola? Aveam tot ce ne doream, am dus-o bine, însă era plictiseală totală. Trei blocuri și mult porumb. Nu am putut să stau , pierdeam mult timp pe drum, ne dădeau două zile libere și eu făceam una și jumătate până acasă și înapoi, să-mi văd nevasta. Autobuz, tren, ocazie, au fost cazuri când m-am întors și cu tractorul. Antrenor mi-a fost Halagian, ce om >, Pițurcă, un coleg extraordinar, un oltean încăpățânat, cu aroganța lui, însă valabil, nu era un mare fotbalist, dar o băga, tată, în ațe.
Ați evoluat într-un meci de referință pentru fotbalul băcăuan, dubla din Cupa UEFA cu Werder Bremen, formație care, în acea stagiune, urma să câștige trofeul Nu a fost bucurie mai mare pentru chibiții băcăuani. Am căzut cu Werder, noi fumam BT, ei trabuc, noi beam bere Mărgineni, ei whisky. După primul meci, ne-au dat și două rânduri de echipament cadou, ne-au văzut că aveam tricouri de lână, le-a fost milă și urma ca partida retur să fie transmisă. Nu puteam să ieșim de la vestiare cu echipamentele noastre, dădea urât, mai ales că nemții aveau televizor color. Am luat vreo 11 în total, însă bucuria unui asemenea duel a fost neprețuită. Îmi aduc aminte că la plecare, la aeroport, un reprezentant al nemților a venit să ne ofere mici cadouri, în fond niște suveniruri, pahare, săpun, șampon, de-astea. Când au tăbărât ziariștii de la București pe el, a lăsat toate pungile, s-a panicat și a fugit. La noi nu a mai ajuns, a trebuit să intervină Dumitru Dumitriu, care era în delegație din partea FRF, pentru a lua și jucătorii ceva.
„La vamă aveam poarta noastră specială, mai aduceam una alta de prin cantonamente, de prin străinătate, pe unde mai plecam, însă când am supărat, am descoperit că geanta are și fermoar”
S-a spus că Bacăul, Ceahlăul, echipe la care ați evoluat, făceau parte din >. Ați simțit acest lucru? Vrei să te mint? Eu nu îmi mint decât nevasta. Era simplu pentru noi în > , nu câștigam, nu pierdeam. Dacă ieșeam din această înțelegere, când treceai pe la vamă, îți dădeai seama că ai greșit (râde cu poftă).
Cum adică? La vamă aveam poarta noastră specială, mai aduceam una alta de prin cantonamente, de prin străinătate, pe unde mai plecam, însă când am suparat, am descoperit că geanta are și fermoar.
Și pe cine ați supărat? Pe Dinamo. Eram în sfera lor. Dinamo ne mai ajuta cu echipament, cu jucători, chiar dacă unii veneau mai obosiți la Bacău. Și eu eram fanul lor prin 80, apoi m-am dat cu Steaua. Le-am luat campionatul după ce i-am bătut pe >, țin minte că aveau primă de 15000 de dolari. După acel meci, a venit un suporter la mine, la antrenament. >. I-am spus să stea liniștit, prin această victorie, am reușit să ne asigurăm că nu avem cum să ne mai salvăm de la retrogradare. Am rămas cu prima, am luat o mie de dolari.
„Ă‚știa îți făceau mingea puc. Te deprimau!”
Din partea arbitrilor exista un altfel de tratament pentru o echipă mică, așa cum era Bacăul de exemplu? Cum să nu, am simțit-o cu Universitatea Craiova, în finala cupei. Să-l întrebăm pe distinsul domn Crăciunescu, corectul domn Crăciunescu, oare nu are ceva să-și reproșeze din trecut. Craiova, pe care o antrena Sorin Cîrțu, pe care, din câte știu eu, l-a cununat moralul domn Crăciunescu, a marcat, însă, de la margine, Salomir a ridicat steagul. În calitate de căpitan m-am dus la asistent, iar Salomir, cu steagul sus, mi-a spus că vrea să discute cu Nelu. Crăciunescu nimic, a validat golul, iar când am mers la el m-a întrebat dacă vreau roșu. Eu galbene am luat cu ceaunul, însă de roșu îmi era frică. Am tăcut. Acum nu-i este rușine lui Crăciunescu să vorbească de corectitudine la televizor? După meci, Mănăilă de la olteni mi-a spus că aveau o primă de 5000 de dolari.
Pe postul dumneavoastră, cel de mijlocaș defensiv, ați avut adversari tehnici, cine v-a impresionat, care a fost cel mai greu de deposedat? Ți-am mai spus, fotbalul nostru era altfel, noi jucam cu mileul pe cap și cu mărul la spate. Acum totul e mult mai tacticizat, mai rapid, însă calitatea, valoarea unor fotbaliști precum Tudorel Soica, Liță Dumitru, Daniel Iftodi, Panduru, mama ce îmi făcea Panduru, Boloni, Marius Lăcătuș sau Dănuț Lupu este incontestabilă. Ă‚știa îți făceau mingea puc, te deprimau.
Interviul se încheie brusc după 45 de minute, Gică Burleanu se scuză: >.
CITEȘTE ȘI PRIMA PARTE A INTERVIULUI cu Gică Burleanu: – Ce spune despre fiul său: „Răzvan a scos fotbalul românsc din mocirlă” – Ce spune despre Gigi Becali: „Zici că e din Las Fierbinți” – Cum a rămas impresionat de performanța celor de la Under 21: „Am plâns din trei în trei zile”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER