INTERVIU | „Părinții m-au educat să nu vând droguri și să nu fur”. Balde, cel mai productiv atacant din Liga I. Poveste despre drumul de la sărăcia care îndemna la infracțiuni, la sfaturile lui Forlan și Reyes. Plus ce surpriză i-a oferit cartela de Franța și filmele cu gangsteri

• Senegalezul plecat la 16 ani în Argentina spune că doar educația l-a făcut să se ferească de dealerii de droguri sau de hoți.
• Balde a fost cumpărat de Atletico Madrid, la 20 de ani, de la Velez și a debutat alături de Forlan în atac și înlocuindu-l pe Aguero.
• Senegalezul vorbește despre duelurile cu Sergio Ramos și golul de pe Bernabeu.

Trei goluri în trei meciuri la CFR nu par întâmplătoare pentru „vârful” lui Dan Petrescu. Este atacantul cu cel mai important CV din România. Ibrahima Balde și-a trăit deja visul pentru care a plecat din Senegal, la 16 ani. A debutat în fotbalul mare la Atletico Madrid, într-o echipă cu Aguero, Forlan, Reyes sau De Gea. Succesul a venit rapid pentru el. La 21 de ani bifa 22 de partide la Atletico, într-un moment în care madrilenii câștigau Cupa UEFA. Apoi a urmat încă un sezon în prima ligă din Spania, la Osasuna, unde a marcat pe Santiago Bernabeu, în fața lui Ronaldo, Higuain, Ramos, Casillas sau Di Maria.

Dan Petrescu l-a dus în Rusia, la Kuban, dar n-a apucat să-l antreneze în campionatul unde a ajuns golgheter, dar tot „Bursucul” l-a convins să vină și la CFR. Ibrahima Balde vorbește despre copilăria săracă, printre dealeri de droguri și hoți, în Senegal, plecarea în Argentina unde a început fotbalul, dar și visul pe care a ajuns să și-l trăiască în Spania.

În primul rând, te-aș ruga pe tine să te prezinți. Cine este Ibrahima Balde?
Sunt jucător profesionist, îmi respect meseria. Ibrahima Balde este un tânăr din Senegal, care a visat mereu să fie la cel mai înalt nivel și muncesc din greu… Cred că sunt un om bun, înainte de a fi jucător de fotbal sunt o persoană bună. Îmi place să stau acasă, cu soția mea să ne uităm la filme pe NetFlix. Când am vacanțe, mergem în New York, acolo îmi place să joc baschet…

Ce filme îți plac?
Îmi plac filmele cu dealeri de droguri, cu gangsteri și e diferit de soția mea, pentru că ea preferă mai mult filmele romantice, dar așa sunt soțiile, știi? (râde).

După Spania, Rusia, Franța ai ajuns în România. Cum de ai decis să semnezi cu CFR?
Cred că Dumnezeu a vrut să fiu în România. Îmi amintesc că atunci când jucam în Spania, în 2012 sau 2013, am avut ofertă de la CFR, dar Atletico Madrid nu a vrut să mă lase. După 5 ani sunt aici și cred că e destinul. Când m-a sunat Mister Petrescu am spus că tot timpul e bine să mergi acolo unde oamenii te plac.

„Woow, am văzut apelurile pierdute de la Dan Petrescu și am spus că trebuie să-l sun”

Dan Petrescu spunea în vară că nu-i răspunzi la telefon…
Da… (râde). În acel moment eram în New York și foloseam numărul de Franța, dar și pe cel de America și în acel moment numărul de Franța nu mergea, pentru că foloseam numărul de USA și m-a sunat de multe ori și n-am răspuns din cauza asta. Când mi-am pus cartela de Franța am văzut apelurile lui și am spus: Wow, trebuie să-l sun înapoi! L-am sunat și n-am putut vorbi cu el. Credeam că s-a întâmplat ceva, dar destinul a făcut să fiu aici.

Cum ți se pare Dan Petrescu?
Dan, pentru mine, are ce îi trebuie unui antrenor foarte bun. Are caracter, are momente când vorbește tare, momente când te cheamă și vorbește frumos cu tine. A fost un jucător mare și știe cum să managerieze jucătorul. Dacă ești bun, joci. Nu contează cum te cheamă. Asta e bine pentru club. Cred că Dan poate să facă ceva în România și sper să avem succes împreună.

Presa spune că ai cel mai mare salariu din România. Este o presiune pe tine, din cauza asta?
Da? Nu știam asta (râde). Dar știi cum e, presa vorbește. Nu cred că am cel mai mare salariu din România. Câteodată oamenii, dacă vor să știe ceva, spun ceva, dar nu am presiunea asta. Ca fotbalist, îmi place presiunea. Cu cât e mai multă presiune, cu atât dai mai mult pentru echipă. Nu-mi pasă despre asta. Îți meriți salariul când îți faci treaba. Sunt fericit să fiu aici. Sper să câștig mulți bani, multe trofee și să avem mult succes, împreună, cu echipa.

„Educația părinților m-a ferit să nu vând droguri sau să fur”

Să vorbim și despre cariera ta. Cum de ai ajuns în Argentina când aveai 16 ani?
Știi cum e, visul african…

Visul african nu înseamnă Europa?
E adevărat, sunt de acord cu tine, dar când trăiești într-un oraș sărac, în condiții dificile ai doar strada și școala. Și apoi ai „munca ușora”. Aceasta însemna să vinzi droguri, să jefuiești și mulțumesc lui Dumnezeu că am avut familia care mi-a dat o educație. Această educație m-a ajutat să reușesc. Era dificil. Te trezești dimineața, îți vezi tatăl și mama că aleargă în fiecare zi, încercând să facă ceva pentru ca tu să mănânci. Eu sunt cel mai tânăr din familie și am văzut aceste lucruri și am spus „woow, trebuie să fac ceva!” Dar în acel moment eram tânăr și aveam doar fotbalul și școala. Am început să merg la școală, dar am spus că școala va dura prea mult. Ai nevoie de mult timp ca să faci bani. În acel moment vedeam doar bani pentru că doream să-mi ajut tatăl, mama, prietenii și frații. Așa că am început să joc fotbal pe stradă, iar la 16 ani am decis să nu mai merg la școală, dar nu am spus nimic familiei. Am început să joc tot mai mult fotbal, lumea mă știa deja, iar un tip de nicăieri a venit și m-a văzut și mi-a oferit oportunitatea să merg în Argentina.

Și ai decis să mergi…
Nu știam continentul, dar știam de Diego Maradona. Am decis să merg. Mi-a spus că e agent, dar nu era agent. Era un…mai bine să nu spun (râde). Era altceva.

Te-ai acomodat greu?
Jur că a fost foarte greu acolo, dar Dumnezeu m-a ajutat. Am ajuns acolo, nu știam pe nimeni, i-am dat și banii mei ca să îmi cumpăr bilet. M-a dus într-un apartament, am stat o săptămână, după care mi-am sunat tatăl și i-am spus că merg înapoi. El m-a întrebat atunci de ce gândesc așa și dacă sunt bărbat sau nu. Mi-a spus că știu cum trăim acolo, condițiile din Senegal și că trebuie să rămân, să muncesc, să am răbdare și să mă rog tot timpul. Am făcut asta și Dumnezeu m-a ajutat. Am început să joc la Velez și totul a fost bine. Cineva din Spania, de la Atletico m-a văzut și mi-a dat șansa să merg la Atletico.

Locul luat lui Aguero și sfatul de la Forlan

Visul devenea realitate?
În acel moment nu a fost așa. Când am ajuns la Atletico am ajuns la echipa a doua. Am văzut că nivelul era diferit de Argentina, munca era diferită. Mi-am spus că trebuie să ajung în prima echipă. Am jucat la echipa a doua, am marcat multe goluri și Quique Sanchez Flores mi-a dat posibilitatea să mă antrenez cu prima echipă. M-a plăcut și mi-au oferit un contract.

Cum a fost debutul la prima echipă?
În acel moment visul meu a devenit realitate. Eram în Senegal, iar directorul tehnic mi-a spus că trebuie să mă întorc pentru că avem meci cu Sevilla. L-au vândut atunci pe Sinama Pongole la Sporting și mi-a spus că poate voi juca, pentru că Aguero era accidentat, iar Quique voia să joace cu doi atacanți. Am revenit, am făcut antrenament 2-3 zile și apoi eram titular. Atunci mi-am spus că nu e posibil. Realizam că joc la Atletico Madrid, la prima echipă. Îmi amintesc că Forlan a venit în vestiar și mi-a spus: „Ibra, joacă la fel cu o faci la antrenament!”. Am intrat în teren, am văzut tot acel stadion plin de oameni care cântau și jur pe ce am mai sfânt că inima mea bătea „bum, bum, bum”. M-am uitat spre cer și am spus „Doamne, mă las în mâinile tale”. Când meciul a început m-am gândit doar la joc și visul a devenit realitate.

Aceasta a fost cea mai frumoasă amintire de la Atletico?
Asta a fost cea mai frumoasă amintire și când am câștigat Cupa Uefa, în Germania, la Hamburg, cu Fulham. Nu am jucat atunci, dar pentru mine a fost cea mai mare realizare a carierei să am posibilitatea să fiu acolo cu toți acei jucători fantastici.

Reyes: „Negrito al meu”

I-ai dat multe goluri lui De Gea, la antrenamente?
Am fost foarte apropiați. Am și acum fotografii cu noi, când eram tineri. Era bun, dar astăzi e mai bun ca atunci. Atunci a avut acele probleme cu ochii și a avut un moment în care a fost scos din circuit, dar Dumnezeu, munca multă l-au ajutat să ajungă la Manchester.

Cel mai bun prieten de la Atletico?
Reyes. Era un fenomen. Îmi spunea că sunt „negrito” al lui.

De la el ai învățat cele mai multe lucruri?
Am învățat mai multe de la Forlan. Îi plăcea să vină mai repede la antrenament. Venea înaintea tuturor și mergeam la sala de forță. Eu eram tânăr, eram stresat, mergeam mai repede, dar stăteam în vestiar. El mi-a spus ca de fiecare dată când ajung mai repede la antrenament să merg la sala de forță, iar după antrenament să rămân să exersez cu mingea. Mi-a spus să lucrez la controlul mingii să trag la poartă.

Golul de pe Bernabeu și „avalanșa” Realului

Apoi ai ajuns la Osasuna și ai marcat pe Santiago Bernabeu. Care a fost senzația?
A fost o nebunie, pentru că îmi plăcea Real Madrid încă de când eram în Senegal. Visul meu era să joc pe Santiago Bernabeu. Înainte să înceapă meciul am intrat pe teren și am văzut toți acei jucători mari. Erau Xabi Alonso, Higuain, Benzema, Cristiano… M-am uitat la ei și la stadion și am spus că e fantastic. Eram ca într-un hotel. Am avut posibilitatea să-i dau gol lui Casillas și parcă pluteam. Am fost fericit să marchez, dar apoi a fost ca o avalanșă. Veneau și „bum, bum, bum, bum”. Pur și simplu nu vezi mingea… Am primit 7 goluri atunci, dar pentru mine a fost bine, pentru că am marcat, am făcut schimb de tricouri cu Cristiano, pentru fratele meu. A fost fantastic.

Cum e Cristiano Ronaldo, văzut din teren?
E cel mai mare star. E un jucător uriaș. Vezi ce face. Fizic e bine, muncește foarte mult și merită să fie unde e acum. E cel mai bun jucător din lume, iar toți copii vor să fie ca el. De asemenea jucătorii ca noi, când îl privim pe acest jucător vedem că a câștigat tot, dar continuă să muncească. Pentru mine e un exemplu. Nu am talentul lui, dar învăț de la el.

O ultimă întrebare: ce-mi poți spune despre duelul cu Sergio Ramos?
Am jucat pe Santiago Bernabeu în alt meci, cu Reims. Era trofeul Santiago Bernabeu. La o ocazie, Ramos m-a lovit cu cotul. M-am întors și i-am spus să fie atent. Mi-a spus că nu m-a atins. I-am spus că nu e nicio problemă, dar la următorul duel l-am lovit cu genunchiul în picior. El m-a întrebat ce fac, iar eu i-am spus că l-am atenționat să fie atent, acum a venit rândul meu (râde).