Cristi Balaj (44 de ani), unul dintre cei mai buni arbitri români ai ultimilor ani, arbitrează joi meciul 300 în Liga 1, fiind delegat la CSMS Iași – Ceahlăul, penultimul meci al etapei a 29-a. Balaj și-a început cariera de arbitru în 1995, după ce s-a lăsat de fotbal din cauza unei accidentări. Juca în Divizia B, la FC Baia Mare, și avea numai 24 de ani.
ProSport: De ce te-ai apucat de arbitraj? Cristi Balaj: Mi-a plăcut mult fotbalul și, după accidentarea pe care am suferit-o ca jucător, am trecut la arbitraj. Nici n-am fost un fotbalist extraordinar… Sincer, eram și deranjat de anumite arbitraje din România, în acea perioadă. Am fost arbitrat de unii care ne spuneau: „Azi nu e ziua voastră!”. Și am zis să le arăt eu cum trebuie arbitrat. Pentru că știam ce înseamnă să muncești o lună, un an și să vină unul să își bată joc. După ce am început arbitrajul, am realizat că nu e chiar așa de simplu cum am crezut eu. Și cum li se întâmplă să creadă multor jucători în ziua de azi.
La Divizia D ai fost alergat? Am fost alergat, ohooo! Și palme am luat! Dar nu m-am lăsat. Sunt unii care spun că au fost alergați, loviți și s-au lăsat. Dacă ai sânge, continui. Și dacă vrei să schimbi ceva.
„Unii au încercat să ajungă la noi. În special Iancu”
Ai reușit să schimbi ceva? Eu zic că da. Am reușit împreună cu Sandu Tudor și generația noastră să schimbăm multe în arbitrajul românesc. Păcat că imaginea noastră a fost deteriorată de unii care au încercat să ajungă la noi sub o formă sau alta. Și pentru că n-au reușit, singura lor soluție de a ne influența a fost prin intermediul mass-media și a declarațiilor pe care le făceau la adresa noastră.
Te referi la… În special la Iancu. Și la patronii de cluburi. Dar cel mai mare război a fost cu Penescu și Iancu.
Balaj a arbitrat două meciuri în grupele Europa League în acest sezon: Fiorentina – Dinamo Minsk 1-2 și Standard – Rijeka 2-0
„Nu e o surpriză că Penescu și Iancu sunt la pușcărie”
Te așteptai să intre atât de mulți patroni din fotbal în pușcărie? Pentru mine nu reprezintă o surpriză faptul că Penescu și Iancu sunt acolo. Păcat că au reușit să păcălească atâția oameni. Au denigrat imaginea unui sport care trebuia să fie altfel în acest moment.
Ce ți-a fost cel mai greu când ai intrat în arbitraj? Mentalitatea greșită care exista.
Și în Liga 1? Prea mulți conducători din Liga 1 erau membri ai Comitetului Executiv și hotărau dacă mai arbitrezi sau nu, dacă ești sau nu pe lista FIFA. De fiecare dată când aveam un duel, total inegal, pentru că noi eram dezavantajați, își arătau mușchii.
Cum? Păi, nu mai erai delegat. Dacă dădeai un penalty împotriva echipei lor, chiar dacă era corect acordat și erau nemulțumiți, puteai să stai deoparte chiar dacă nu era cazul.
Se poate spune că, prin deciziile din Comitetul Executiv, conducătorii de club ți-au înfrânat cariera? Nu știu, dar noi, dacă nu am reușit să vindem fotbal, vindem scandal. Pentru a crește ratingul. Dacă nu putem vorbi despre performanțele jucătorilor și ale echipelor, atunci vindem scandal.
Highlight-ul carierei pentru Balaj a fost un meci Milan – Barcelona, în Liga Campionilor
Ce au schimbat în arbitraj
Ce a reușit să schimbe generația ta și a lui Tudor în arbitraj? Am cerut să nu mai avem contact cu conducătorii de club. Nu mai există mesele acelea care se făceau înainte de meciuri.
Și după…? Probabil și după, da. Am cerut să ne fie virați banii prin bancă. Am cerut să fie mărite baremurile pentru a ne asigura cât de cât condiții. Și, de fiecare dată când o persoană din anturajul unui club a încercat să se apropie de noi, am făcut scandal. Și nu ne-am spălat niciodată rufele în public, precum alții.
Și totuși, ați fost și voi contestați… Și sunteți… Am fost contestați pentru că, din păcate, am și greșit. Dar e important ca, după atâția ani, oamenii din fotbal să spună, atunci când am greșit, că nu am făcut-o cu intenție. Cea mai mare satisfacție a unui arbitru nu o reprezintă cupele, premiile sau meciurile arbitrate, ci faptul că poate să intre în teren și are libertatea și curajul de a lua decizia pe care o crede el corectă. Din păcate, uneori mai și greșim.
Există arbitru fără greșeală? Nu există. Noi ne păcălim că arbitrii străini nu greșesc și vedem că nu este așa doar când vin și arbitrează în România.
Îți mai amintești primul meci arbitrat în Liga 1? Cum să nu? Un meci Steaua – FC Brașov.
Cum a fost? Am avut noroc.
Emoții? Foarte mari. Pentru că nu voiam să îmi fac de rușine familia, prietenii. Cel mai important pentru mine era să nu greșesc.
Cei mai imporanți jucători arbitrați? Messi, Ibrahimovic, Ronaldinho, Seedorf, naționala Germaniei când a fost campioana Europei.
Balaj recunoaște că vorbește mult cu jucătorii pe teren pentru a le explica acestora ce greșeli fac
Prieten cu jucătorii
Cel mai sportiv jucător arbitrat? Au fost foarte mulți. Și pot să zic că am o relație foarte bună cu jucătorii. Și asta mă bucură.
Vorbești mult cu jucătorii pe teren… Păi, vreau să fiu prietenul lor. Atât timp cât ei înțeleg acest lucru, e OK.
Și înțeleg explicațiile tale? Totdeauna. Dar e vorba de percepție diferită, de la persoană la persoană. Din păcate, există lacune mari în privința înțelegerii legilor jocului.
Ai o amintire frumoasă din arbitraj? Multe. Și sunt dator să întorc arbitrajului cât de mult pot eu din ce mi-a oferit acesta. E ca o obligație.
Și cum poți să întorci? De exemplu, la AJF Maramureș am ajuns să fim unul dintre județele fruntașe în ceea ce privește comportamentul disciplinar. Cei de la Bârsana au fost un exemplu, prin modul în care s-au comportat, în meciul cu Steaua. Promovăm fair-play-ul, Comisia de Disciplină nu face rabat, nu avem prieteni atunci când sunt incidente, toleranță zero. Am ajuns să fim pe primele locuri la fair-play, motiv pentru care foarte mulți tineri vin la fotbal, la arbitraj, a crescut numărul de echipe. Am ajuns să ne ocupăm doar de fotbal și să fim prieteni.
Cea mai mare realizare din arbitraj? Faptul că am ajuns azi la meciul 300. Îl felicit și pe Tudor, că are și el 300 și ceva de meciuri, având doi ani în plus în Liga 1. O mare realizare este și faptul că pot să intru în teren și am libertatea de a lua deciziile pe care le cred eu de cuviință. Păcat că în România corectitudinea a ajuns să fie o virtute și nu o stare de normalitate.
Cea mai mare satisfacție? Când sunt aplaudat pe stadioane.
11 martie 2001. Balaj, la unul dintre primele meciuri ca arbitru în Liga 1: FC Brașov – Universitatea Craiova
„Înțelegem când suntem huiduiți„
Și când ești fluierat, huiduit? Asta este. Un arbitru nu ține cont de gazde sau de oaspeți. Când iei decizii nepopulare, acestea atrag reacții negative din partea spectatorilor. Nu putem decât să înțelegem și să fim concentrați în continuare.
Cea mai mare dezamăgire? Nu am. Sau poate faptul că nu am ajuns mai sus. Dar atât timp cât am ajuns la un nivel la care nici nu visam când m-am apucat de arbitraj și atât timp cât am arbitrat în Champions League un meci ca Milan – Barcelona, înseamnă că nu am trecut degeaba prin această meserie. Regretul e că oameni precum Iancu, care a spus atâtea minciuni și a păcălit un oraș precum Timișoara, care, chiar și atunci când a primit sentința definitivă, spunea că e o coincidență de nume, au făcut imagine fotbalului românesc. Oameni despre care s-a demonstrat că au furat, oameni care apar în stenogramele DNA, încercând să ne influențeze au făcut imagine ani la rând fotbalului românesc și vorbeau despre noi.
A simțit blaturile
Ai arbitrat blaturi? Precis! Bănuiam că sunt atunci când jucătorii, antrenorii și conducătorii protestau cel mai mult, pentru a induce în eroare opinia publică.
Cât mai arbitrezi? Până la anul. Decembrie 2016.
Nu mai poți prelungi? Condițiile nu sunt atât de bune încât să mai continuu. Plus faptul că locuiesc în Baia Mare. Distanța față de București sau față de alte orașe cu echipe în Liga 1 reprezintă un handicap pe care cei de la federație nu îl iau în considerare, deși le-am spus-o de mai multe ori. Și consider că este o lipsă de respect. Dacă vor fi alte condiții, discutăm.
Ce-ți mai dorești în arbitraj? Să-mi duc treaba până la capăt. Trebuie să fiu foarte atent la aceste ultime meciuri pe care le mai am de arbitrat, pentru că nu vreau să pătez pe final de carieră tot ce am construit în atâția ani. Trebuie să arbitrez mai bine decât am făcut-o până acum.
Te vezi peste ani în fruntea arbitrajului? Niciodată nu voi spune nu. În primul rând, am o obligație față de arbitraj și față de fotbal.
TOPUL ARBITRILOR DIN LIGA 1
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER