„Străin de mâna a doua”, replica venită ori de câte ori CFR Cluj a făcut un transfer din afara țării, totul pe fondul unei crize a jucătorilor români din campionatul intern pe vremea când echipa din Ardeal încă deținea supremația în Liga 1. Mario Camora a venit la Cluj, în 2011, a luat titlul un an mai târziu și a făcut parte din generația care obținea una dintre cele mai mari victorii a unei echipe românești, în Liga Campionilor, din ultima perioadă. Paradoxal cu parcursul unui stranier obișnuit, pentru care România este doar o perioadă de tranziție spre o nouă provocare, fudașul stânga a rămas în Ardeal, acolo unde recunoaște, chiar el, că se simte cel mai bine Clujul devenind „casa” sa.
ProSport a vorbit cu actualul căpitan al echipei din Gruia despre calitatea Ligii 1, din ultimii ani, și despre motivul pentru care străinii doriți atât de mult în trecut au început să ne ocolească. În plus, Mario recunoaște că oficialii clujeni au făcut demersurile pentru obținerea cetățeniei, dar lucrurile au stagnat într-un punct, deși fundașul stânga și-ar fi dorit să le devină concurent la națională lui Latovlevici, Toșca sau Filip.
„Aici e casa mea”
Te-ai născut lângă Lisabona, în Benavente. Cum de ai lăsat vremea frumoasă, soarele, de lângă Oceanul Atlantic și ai venit la Cluj? Asta e viața de fotbalist. Cauți partea financiară mai bună, unde poți să lupți pentru obiectiv. Cum a fost aici: campionatul, Champions League. De asta am venit. Toată lumea știe că viața de fotbalist e scurtă. A fost o problemă că e iarnă aici, e foarte frig, dar după m-am obișnuit.
Ești unul dintre cei mai longevivi stranieri din Liga 1. Cum au trecut cei 6 ani în România? Bănuiesc că pentru tine CFR înseamnă mai mult decât locul unde muncești și Clujul mai mult decât orașul în care locuiești. Au fost cei mai frumoși ani ai mei, din punct de vedere al profesiei. Cum îmi place mie să spun asta e deja prima mea casă, după 6 ani. Mă mai duc o lună cu familia în Portugalia, dar… m-am obișnuit aici. Am deja mulți prieteni aici, e un oraș în care te adaptezi ușor. E și un oraș cu o universitate și multă lume vorbește o limbă străină. Sunt mulți portughezi care muncesc aici. E mult mai ușor.
Care a fost impresia ta după primele luni în România? A fost ușor, pentru că era vara. A fost ușor, pentru că erau 10 portughezi aici și ne înțelegeam ușor, erau și brazilieni, antrenorul era portughez. A fost ușor pentru mine. Am plecat în cantonament în Austria. A fost foarte bine. Niciodată nu am plecat de aici. Am avut oferte, dar nu am vrut să plec.
„Fotbalul românesc de calitate a scăzut”
Să facem o paralelă între fotbalul românesc și cel portughez. Sunt asemănări sau se cam bat cap în cap? Sincer, de când am venit, fotbalul românesc de calitate a căzut puțin mai mult din cauza situației financiare de la cluburi. Țin minte că atunci când am venit ne-am luptat cu Steaua și cu Vasluiul pentru titlu până în ultima etapă. Erau echipe foarte bune. Oțelul, Dinamo, mai mulțe. După au căzut salariile și normal că jucătorii de calitate mare nu mai vin. Se duc în altă parte cu salarii mai bune. În Portugalia e diferit acum. Crește fotbalul de acolo, pentru că s-au făcut investiții, s-au dat bani la cluburi. E mai puternic. Văd jucători din naționala Braziliei, a Argentinei. E un campionat de calitate.
Care sunt prietenii tăi din fotbal? Români, străini. În fotbal îți faci prieteni și amici puțini. Eu mi-am făcut amici buni vreo doi, trei. Dar după mergi pe la alte echipe, în altă țară, mai vorbești cu ei, dar pierzi contactul cu ei. Mi-am făcut prieteni buni, niciodată nu am fost supărat pe nimeni, doar la meci, la antrenament, asta se întâmplă la orice echipă.
De prin naționala Portugaliei păstrezi legătura cu cineva? Nu doar din naționala Portugaliei. Cu Adriano, am jucat și cu fratele lui. Cu Rui Patricio. L-am cunoscut și pe Felgueiras atunci când am stat în probe și i-am cunoscut pe mulți de la Sporting. Pe Nani.
Poți să ne spui o întâmplare haioasă cu unul dintre ei? Mai mult pot să spun cu Beto. Este prietenul meu, am jucat și în aceeași echipă, aici noi am câștigat primul titlu cu CFR. Am amintiri bune cu el când ne întâlneam cu mai mulți pe acasă, la grătar. A fost și în națională și a fost un portar foarte – foarte bun.
Mario sau Marius? Demersul de obținere a cetățeniei
CFR a avut antrenori buni, și străini și români. Cu care te-ai înțeles cel mai bine? Sub comanda cui crezi că ai dat cel mai bun randament? Eu nu sunt un jucător care să facă trei – patru meciuri bune și după trei-patru meciuri slabe. Sunt un jucător constant. Fiecare antrenor are modul lui de a lucra. Eu m-am înțeles bine cu toți și ei pot spune la fel. Am învățat de la toți. Au fost câțiva: Jorge Costa, pentru că el m-a adus aici, cu Andone, pentru că am câștigat titlul, cu domnul Miriuță, pentru că a rămas aici cu 6-7 salarii restante și noi am făcut un campioant și un grup foarte – foarte bun. Și mister Conceicao cred că a făcut o treabă foarte bună.
Ați început play-off-ul cu șanse mari la câștigarea campionatului. Cum stau lucrurile acum? E o diferență mică, de 5 puncte, și eu am spus când a început play-off-ul că astea șase echipe pot câștiga campionatul. Sunt 5 puncte până la primul loc. Depinde numai de noi. Dacă batem tot, suntem campioni. Mereu intrăm pe teren să câștigăm cele trei puncte și o luăm meci cu meci, pentru că e mai bine așa să gândim.
Care mai este stadiul demersurilor de obținere a cetățeniei române? În vară, cei din club au trimis toate documentele. Au vorbit cu mine și le-am spus că nu e nicio problemă. O să fac asta. Dacă e nevoie de ajutorul meu, eu ajut. Acum, nu mai știu care e situația. Nu s-a mai vorbit despre asta, nici eu nu mai stau cu gândul la asta. Dacă s-ar fi întâmplat, aș fi fost fericit că pot ajuta România, dacă nu… nu se termină fotbalul din cauza asta.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER