Interviu zguduitor cu perla Craiovei! Drama prin care trece Andrei Burlacu: „Tata vrea s-o dea pe mama în stradă. N-a fost nici măcar la botezul meu, dar vrea bani. Uneori plângeam” | EXCLUSIV

Andrei Burlacu (23 de ani) tocmai a plecat de la Chindia Târgoviște și s-a întors la Craiova. Miercuri, după ce și-a reziliat contractul cu dâmbovițenii, atacantul născut la Botoșani a postat un mesaj pe Facebook în care a criticat modul de lucru de la Chindia Târgoviște. Apoi a vorbit cu ProSport și a dat detalii de-a dreptul șocante din viața și cariera sa.

Andrei Burlacu s-a destăinuit jurnalistului ProSport Alin Grigore căruia i-a povestit drama prin care trece de un an de când tatăl lui i-a intentat proces mamei pentru apartamentul în care jucătorul a copilărit. 26.000 de euro vrea tatăl, care, după cum spune chiar Andrei, n-a fost nici măcar la botezul actualui fotbalist. Burlacu a povestit cum l-a îndrumat mama sa către corul bisericii, unde a și cântat timp de cinci ani de zile, dar oferă și detalii zguduitoare legate de trecutul său.

– Salut, Andrei! Cum ești, ce faci?
– Salut! Ce să fac, uite azi am o zi în care vreau să mă relaxez. Am avut 48 de ore nu prea plăcute. Am dormit și eu azi un pic mai mult.

– Ce s-a întâmplat la Chindia?
– În vară, cei de la Craiova mi-au comunicat că vor să merg la un club unde să joc mai mult. Cei de la Chindia și-au arătat interesul prin Viorel Moldovan, care s-a deplasat la Craiova și a vorbit despre situația mea. Am fost încântat când am auzit de interesul lui Viorel Moldovan. Am mers cu sufletul deschis la Chindia. Am început foarte greu. În primele cinci etape n-am fost nici măcar în lot, fără nicio explicație din partea antrenorului. Ca oricare jucător am vorbit politicos cu el, l-am întrebat ce să fac pentru a avea o șansă. I-a plăcut că am venit spre el pentru a discuta politicos, iar următorul meci mi-a dat o șansă. Am intrat cu Clinceni și am marcat singurul gol al echipei noastre, în eșecul 1-3. Dar în următoarele meciuri am fost pe banca de rezerve fără nicio explicație.

– Și cum ai reacționat?
– Am continuat să mă antrenez, să fac exact ce îmi spunea antrenorul, fără a crea vreo neplăcere în cadrul echipei. La meciul cu Poli Iași am intrat, am dat pasă de gol la Voduț și am scos un punct. După aceea am fost trecut iar pe bancă și introdus pe parcurs în meciurile foarte dificile sau când eram conduși. Eu trebuia să am un efect wow, deși jocul nu mă avantaja că era pe minge lungă, pe luptă. Eu trebuia să-l impresionez pe domnul antrenor în cele 10 minute cât jucam. Neavând acest impact, în următoarele meciuri nu mi-a mai dat nicio șansă, deși la antrenamente mă pregăteam bine.

„Viorel Moldovan nu a fost fair-play cu mine”

– Cu Viorel Moldovan ai vorbit?
– Mă lua în birou la el, îmi spunea că am calități de fotbalist de rasă, că are încredere în mine, că am talent foarte mare.

– Totuși de ce nu jucai?
– Când venea ora jocului îmi spunea că preferă alt jucător care face mai bine faza defensivă sau care se apără mai bine. Nu avea nicio bază de realitate. El pleca din start pe ideea că nu se bazează pe mine. Aceste șase luni au fost foarte grele pentru mine. Am încercat să-l înțeleg, n-am ieșit din cuvântul lui.

– Bine, dar apoi a venit cantonamentul din Turcia unde ai fost printre cei mai buni.
– În perioada cantonamentului am dat totul pentru echipă, am făcut tot ce a depins de mine pentru a-i recâștiga încrederea domnului Moldovan. Am încercat să-i arăt că pot face și faza defensivă. Drept dovadă stau și rezultatele pe care le-am avut, am avut 3 goluri și o pasă decisivă în cinci meciuri. Am făcut un pas spre domn profesor și l-am întrebat ce mai am de corectat, dacă are ceva să-mi reproșeze.

– Și Viorel Moldovan ce ți-a răspuns?
– Mi-a spus că o să mă ajute, că știe că trec printr-o perioadă mai grea. Mi-a zis că o să roage un psiholog cu care dânsul lucrează pentru a merge la el și să mă liniștesc din toate punctele de vedere. Îmi spunea că se bazează pe mine.

– Antrenorul știa problemele tale din familie?
– Nu am vorbit cu nimeni despre problemele mele, dar câteodată mă vedea mai neliniștit, mai supărat. Eu încercam tot timpul să mă concentrez pe antrenament. El îmi spunea că am nevoie de un psiholog că vrea să mă țină conectat, deoarece în unele momente dispar din joc. I-am spus că sunt dispus la tot ce vrea să facă pentru mine, să-mi îmbunătățesc situația de mental-coaching pentru că vreau foarte mult să joc.

– Trecem peste cantonament și ajungem la primul meci cu FC Botoșani. Ce s-a întâmplat atunci?
– Am avut o ședință cu președintele și Viorel Moldovan. Președintele m-a felicitat pentru cum m-am pregătit în cantonament. Totul îmi dădea speranțe că voi fi un pion important în retur. La meciul cu Botoșani am pierdut cu 0-1, întreaga echipă am prestat un joc slab. A fost o supărare pentru toată lumea. Am șters cu buretele acel meci. Apoi a urmat meciul cu FC Voluntari. Din câte am înțeles, domnul Moldovan a luat legătura cu cei de la Craiova în săptămâna premergătoare meciului și, probabil, le-a spus celor de acolo că nu se mai bazează pe serviciile mele. Mie personal nu mi-a spus nimic în față. Dânsul vorbea cu cei de la Craiova și eu mă pregăteam la antrenament cu gândul că voi juca. Domnul Moldovan venea la mine dimineața, ne salutam, ne uitam ochi în ochi, dar nu îmi spunea că nu se mai bazează pe mine. Nu mi s-a părut fair-play.

– Ce a urmat?
– Joi, înaintea meciului, am văzut o separare la antrenament. Eram cinci jucători puși la un careu separat de restul grupului. Asta mi-a dat de înțeles că suntem trași pe linie moartă. Atunci i-am sunat pe cei de la Craiova să mă interesez de situația mea. Ei mi-au zis că cei de la Târgoviște i-au anunțat că nu se mai bazează pe serviciile mele. A fost ciudat, că eu mă pregăteam la antrenamente, antrenorul se uita în ochii mei și nu-mi zicea nimic. Vineri dimineață am făcut antrenament cu jucătorii care n-au prins lotul. La prânz m-a chemat domnul antrenor și mi-a spus că nu se mai bazează pe mine. Eu i-am mulțumit pentru tot ce a făcut pentru mine. Mi-a spus că n-are ce să-mi reproșeze, dar că nu mă pliez pe sistemul și filosofia dânsului.

– Ce ai făcut în orele următoare după ce ai vorbit cu Moldovan?
– Din acel moment mi-au mai rămas 48 de ore în care aveam de ales ori să stau până la finalul contractului să mă antrenez separat și să urmăresc doar banii sau să încerc să-mi găsesc un angajament. Eu mai am contract cu Craiova până în 2024. Am discutat cu cei de la Craiova și mi-au spus că cel mai bine pentru mine ar fi să merg și să joc 3 luni pentru a avea meciuri în picioare. Voi juca în Liga 2, că în prima ligă fiecare echipă și-a făcut lotul. Rămâne să-mi recapăt încrederea la echipa unde voi merge.

• 14 meciuri a jucat Burlacu pentru Chindia în acest sezon, însă doar în 4 jocuri a început ca titular. A reușit și un gol.

„Mama m-a dus la Biserică! Tata n-a fost nici la botezul meu, iar acum vrea apartamentul mamei”

– Am văzut în mesajul tău de pe Facebook un detaliu interesant. Spuneai că și problemele de familie te-au afectat când erai pe val. Probabil îți e greu să vorbești, dar la ce ai vrut să te referi când ai spus asta?
– Toată lumea poate că m-a judecat într-un mod greșit după plecarea mea de la Craiova. În primul rând, toată educația pe care o am e datorită mamei mele. Mama m-a dus de mic copil la fotbal, eu am crescut fără tată. Mama m-a educat și m-a dus la Biserică. Mama a făcut sacrificii pentru mine, ea mi-a îndrumat pașii în viață. Tatăl meu n-a contribuit cu nimic la educația mea.

– Cum adică tatăl tău n-a contribuit cu nimic la educația ta?
– El a adus doar necazuri și amintiri neplăcute față de mama mea și de familia mea. Faptul că am ajuns la un club ca Universitatea Craiova și am început să fiu un jucător pe val i-a captat atenția lui tata și a văzut în mine niște bani pe care poate să-i ia ușor. A văzut că e loc să câștige niște bani. Știa foarte bine că mama mea are o pensie foarte mică și nu-l poate despăgubi. Când a văzut că sunt pe val, tata a deschis un proces legat de apartamentul în care am copilărit în Botoșani. Acolo locuiește acum mama singură. A cerut despăgubiri de 26.000 de euro. E un apartament la care eu țin foarte mult, că acolo am copilărit. Mama mea a trecut prin foarte multe greutăți din punct de vedere al sănătății. Când am ajuns la Craiova am început să o ajut și eu cum puteam.

• 250.000 de euro e cota de piață a lui Andrei Burlacu, potrivit transfermarkt

– Ăsta a fost momentul în care ai clacat?
– Faptul că a venit acest divorț și că mama se temea ca la 59 de ani să fie în stradă, eu fiind o fire mai mămoasă, n-a fost tocmai ok pentru mine. Am încercat să mă închid, să nu discut problema cu foarte multă lume. Probabil de aceea am și fost judecat într-un mod greșit. Am strâns în mine și s-a reflectat pe teren. Faptul că am văzut-o pe mama mea la bătrânețe într-un Tribunal, cu avocați, neavând pe nimeni să ne susțină, nu a fost ok. M-a afectat tare rău. Și faptul că am avut un tată care a urmărit doar interesul propriu și doar banii, asta m-a afectat și mai rău.

„M-am închis într-o cameră și am început să plâng”

– Tu ai vorbit cu tatăl tău în perioada asta?
– Eu am încercat să iau legătura cu el. Ca să fie totul ok și pentru mama mea, deoarece tata era un tip conflictual când consuma băuturi alcoolice, i-am propus tatălui meu o înțelgere pentru că voiam liniște pentru mama. Am încercat să-i explic că e mai bine pentru liniștea mamei să stea în apartamentul actual, iar lui i-am oferit o garsonieră de clasa I în Botoșani și o femeie de serviciu care să-i facă curățenie și mâncare. El, influențat de familia lui, nu a acceptat această variantă și a urmărit doar să-mi ia toți banii pe care i-am strâns în perioada mea de succes, toate economiile mele. Voiam și eu să-mi iau o casă, o mașină, ca orice tânăr… Scopul lui a fost reprezentat de bani și să o vadă pe mama suferind. Prietena mea mă vedea afectat și îmi spunea să las lucrurile să vină de la sine, să avem încredere în Dumnezeu, că totul se va rezolva. A fost o perioadă dificilă. Mă durea când o sunam pe mama și o simțeam stresată, în loc să o văd fericită. Lucrul ăsta îmi dăuna și ajungeam practic să mă închid într-o cameră și să fiu doar eu cu mine și să plâng. Lucrurile astea s-au reflectat și în terenul de fotbal.

– Cum a rămas cu procesul? S-a rezolvat problema?
– Procesul durează, nici acum nu s-a terminat. În acest an de când a început procesul am stat într-un stres continuu, la fel și mama. Eram neputincioși, voiam să o ajut mai mult, dar nu aveam cum. Judecătorul ne-a dat un verdict favorabil în prima instanță. Tatăl meu nu are nimic concret la dosar, nici măcar o chitanță. Mai mult, a venit și cu martori mincinoși, iar acest lucru i-a dăunat. Martorii lui au dosar penal pentru mărturie mincinoasă. A făcut toate lucrurile murdare pentru a obține cât mai mulți bani. Judecătorul ne-a dat un verdict favorabil, dar i-a dat dreptul să conteste decizia în 30 de zile. Totul se va lua de la capăt, trebuie să aducă alți martori, alte dovezi. Dar avem speranțe că totul va fi bine, după verdictul din prima instanță.

– Tu câți ani aveai când tatăl tău a plecat de lângă tine?
– Tatăl meu n-a fost nici la botezul meu. El, practic, nu a existat. Visam să am un tată care mă va ocroti, care îmi va îndruma pașii. Visam să merg de mână cu tatăl meu la antrenamente, să mă ia tatăl meu, să mă protejeze. Eu am fost singur prin lume. Mama mea nu mă putea ocroti de răufăcători, ea doar a încercat să mă îndrume spre biserică, să mă ferească de anturaje negative. Tot ce am realizat am făcut de unul singur. Doar cu ajutorul mamei mele, care m-a îndrumat, am reușit. E foarte dureros să povestesc toate aceste lucruri.

– Tu ce visezi acum să se întâmple pe plan fotbalistic?
– Dacă cei de la Chindia mă anunțau înainte de plecarea în cantonament că nu se mai bazează pe mine, era altceva. Acum timpul e foarte scurt și tot ce-mi rămâne e să merg în Liga 2, chiar dacă voi face un pas în spate. Vreau să demonstrez că sunt un bărbat puternic, că mă bazez doar pe mine. Merg cu gândul de a juca în aceste trei luni, de a avea plăcere față de fotbal și pasiunea mea să mă readucă la o echipă de top în prima ligă. Din vară vreau să mă întorc la Craiova și apoi să vedem ce-și mai doresc cei de acolo de la mine.