Întoarcerea unui fotbalist considerat pierdut. Cristi Săpunaru, pandurul care a luat pe sus Liga 1. Motivele pentru care nu trebuie să lipsească de la EURO
Povestea lui Cristi Săpunaru a virat, începând cu luna septembrie, spre un nou capitol, unul cu iz gorjean, care cuprinde evoluții bune, apreciate, revenirea la echipa națională, dar și goluri spectaculoase. La vârsta maturizării, căci a ajuns deja la 31 de ani, fundașul care în 2010 ridica deasupra capului, cu fularul Rapidului pe mână, trofeul Europa League a redevenit fotbalistul pentru care gruparea portugheză, renumită pentru afacerile de succes în materie de cumpărare și vânzare de jucători, plătea nu mai puțin de 5 milioane de euro. Se întâmpla în 2008, după două sezoane în care „Săpun” a ridicat în picioare tribunele Giuleștiului.
În cei patru ani și jumătate care s-au scurs de la câștigarea Europa League și revenirea la echipa națională, în meciul amical cu Italia, de la Bologna, cariera lui Săpunaru a avut multe momente dificile. Cu toate că era om de bază la Porto, câștigătoare de Europa League și prezență constantă în fazele superioare ale Ligii Campionilor, fundașul dreapta a fost ignorat de Victor Pițurcă, selecționerul României care a decis că nu mai are nevoie de serviciile unui fotbalist apreciat în Vest.
3 iunie 2011 – data ultimului meci jucat de Săpunaru în tricoul naționalei (3-0 cu Bosnia), înainte de amicalul cu Italia, scor 2-2, de pe 17 noiembrie 2015
Penultimul meci al lui Săpunaru în tricoul naționalei, contra Bosniei, în 2011, pe vremea când selecționer era Răzvan Lucescu.
Conflictul dintre Săpunaru și Pițurcă, unul care a privat naționala României de un fundaș dreapta care reușise să se impună pe plan european, a început în anul 2011, odată cu turneul României în Brazilia. Conform spuselor sale, Săpunaru ar fi anunțat federația că nu poate merge cu echipa, motivând că trebuie să stea alături de tatăl său, bolnav de cancer, care a și decedat în perioada turneului: „Pițurcă a spus că n-am vrut să merg în Brazilia. Fals! Anunțasem federația că trebuie să stau lângă tatăl meu, care avea cancer. A și decedat în timpul turneului sud-american”, dezvăluia Săpunaru în 2012, la puțin timp după ce Victor Pițurcă a anunțat că, atât timp cât el se va ocupa de echipa națională, fundașul nu va mai prinde lotul.
Eu am avut cearta pe care am avut-o cu domnul Pițurcă. Dacă eram și eu altfel, poate că eram la fiecare meci, dar mama m-a făcut să fiu corect și așa o să rămân toată viața mea. Nu am mai vorbit cu domnul Pițurcă. Nu am nimic de împărțit cu dânsul, nu m-am căsătorit cu dânsul, nu am de ce să mă împac. Dacă ne întâlnim, îl ocolesc. Sau mă ocolește el!
Cristi Săpunaru, octombrie 2015
„Pe Săpunaru nu-l mai iau în calcul la «națională». La finala Europa League l-am anunțat că-l aștept la acțiunea din Elveția și Austria. Mi-a spus că și-a luat bilete de vacanță. Nu i-am zis nimic atunci, dar ulterior nu a mai răspuns la telefon. E valoros, evoluează la o echipă mare, dar nu am nevoie de un jucător de acest gen”, spunea selecționerul, recunoscând, printre cuvinte, că Săpunaru și-ar fi găsit loc în lot, dacă nu ar fi existat conflictul. Fundașul a răspuns la scurt timp, negând varianta antrenorului: „Cât timp va fi Victor Pițurcă selecționer, nu voi mai veni la echipa națională! Nu pot lucra cu un asemenea om, care a avut mereu ceva cu mine. Se poate verifica ușor la clubul meu, nu a primit nici o adresă oficială prin care să fiu chemat la lot. El nu știe să vorbească de la bărbat la bărbat. Eu sunt dispus oricând să mă întâlnesc cu el.”
Săpunaru, alături de Radamel Falcao și trofeul Europa League.
Tras pe linie moartă de Pițurcă, Săpunaru a plecat de la Porto, luând drumul Spaniei. Mai întâi la Zaragoza, unde s-a impus rapid în primul 11, jucând în 35 de meciuri. După un prim an în Prmiera, a mers la Elche, echipă care i-a oferit un salariu foarte bun, 800.000 de euro pe sezon. Problemele sale au început în 2014, când clubul spaniol i-a reziliat unilateral contractul, unul care prevedea că salariul său poate ajunge la 1,2 milioane de euro pe an. Reacția lui Săpunaru? A dat în judecată clubul, care procedase la fel cu un alt jucător, dar și cu un antrenor, fapt care l-a făcut să nu poată semna cu altă echipă pe durata procesului.
Săpunaru (foto, în tricoul lui Elche), în duel cu Cesc Fabregas, pe atunci la Barcelona, ajuns între timp la Chelsea.
După luni de judecată cu Elche, care l-au ținut în afara terenului de joc, Săpunaru s-a întors la marea dragoste, Rapid, echipă pe care a încercat, alături de alte simboluri, Daniel Niculae și Pancu, să o ferească de o nouă stagiune în Liga 2.
Fotbalul românesc redescoperea, în returul ediției trecute, un fotbalist uitat de încăpățânarea unui selecționer și un conflict inutil. Căpitan al Rapidului, Săpunaru a devenit locomotiva echipei. Folosit fundaș dreapta a marcat de patru ori în cele 13 meciuri jucate în a doua parte a campionatului, demonstrând că valoarea omului care ajungea cu FC Porto pe cele mai înalte culmi este cu mult peste ceea ce se putea vedea în Liga 1. În contextul în care Săpunaru făcea meci bun după meci bun în tricoul vișiniu, postul de fundaș dreapta al naționalei devenea, încet dar sigur, o problemă evidentă, Paull Papp și Alexandru Mățel fiind singurele soluții. Evoluțiile slabe ale stelistului au coincis, în ultimul timp, cu revirimentului fostului căpitan din Giulești.
Reinventarea lui Săpunaru are loc la Târgu Jiu, unde Edward Iordănescu a descoperit locul perfect pentru promovarea fotbalului spectaculos cu bani puțini. Simbolul Rapidului a spus „da” provocării lansate de Iordănescu Jr., iar ambele părți au de câștigat. Mai este, însă, o a treia parte care profită de pe urma evoluțiilor bune ale fundașului: naționala României, păstorită chiar de tatăl lui Edi. În nouă meciuri jucate în tricoul Pandurilor, echipă cu care a semnat un contract în septembrie, în care are o clauză conform căreia poate pleca în iarnă în cazul în care primește o ofertă din străinătate, Săpunaru a avut timpul necesar pentru a demonstra că, la 31 de ani, are calitățile necesare pentru a se afla în lotul naționalei. A marcat deja de trei ori și a oferit o pasă decisivă, performanțe la care se adaugă plusul de siguranță și de experiență arătat încă de la primele minute jucate pentru gorjeni.
Săpunaru (foto) gata să marcheze unul dintre cele mai frumoase goluri ale campionatului, marcat la Cluj, contra CFR-ului.
De ce nu ar trebui să lipsească de la EURO
Polivalent, capabil să acopere trei posturi importante – fundaș central, fundaș dreapta și mijlocaș la închidere – Săpunaru s-a transformat în om de bază la Pandurii, iar în etapa a 19-a, contra CFR-ului, la Cluj, a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri ale campionatului: șut de la 25 de metri, de pe loc, care l-a lăsat fără replică pe Mincă.
De-a lungul timpului, neconvocarea sa la națională a fost criticată de multe voci din fotbalul românesc. La mijlocul lunii noiembrie, Anghel Iordănescu l-a readus la lot și l-a folosit 90 de minute în partida amicală cu Italia, de la Bologna, terminată la egalitate, scor 2-2. Deși România a avut cea mai bună defensivă în campania de calificare pentru EURO 2016, postul de fundaș dreapta a fost cel care a stârnit multe discuții. Iordănescu a mizat în majoritatea meciurilor pe Papp, cel care, în prima parte a campaniei, a avut evoluții bune, dar care, pe final, s-a aflat într-o scădere de formă, vizibilă atât șa echipa națională, cât și la Steaua. A doua variantă a selecționerului este Alexandru Mățel, fundaș dreapta plecat de la Astra la Dinamo Zagreb, unde joacă bine, în condițiile în care are un concurent serios pe post în persoana lui Ivo Pinto, fostul apărător al CFR-ului. Totuși, Mățel nu a fost văzut niciodată ca o soluție pe termen lung în flancul drept al apărării.
Cu Papp oscilant și Mățel privit mai degrabă ca o soluție de avarie, Săpunaru și-a făcut deja loc în echipa națională, iar logica elementară spune că un fost câștigător de Europa League cu Porto, apreciat în campionate precum ale Portugaliei sau Spaniei, revenit în România într-o formă bună, ar trebui să se numere printre cei 23 de jucători convocați pentru EURO 2016.