Învățăturile lui Sandu către fiii săi arbitri

Mircea Sandu, rege peste Țara Fotbalului Românesc, de la Naționala cea Mare până la echipa de juniori cea mai mică, stăpân peste ținutul Ligii I și domn al Cetății arbitrajului românesc, e mâhnit de neorânduiala care i-a lovit supușii. Tradus în limbaj modern, asta înseamnă că Sandu a devenit un om prudent, care suflă și în iaurt, doar-doar s-o stinge focul de la fruntarii. La Națională, unde vel-paharnicul Pițurcă n-a făcut mare brânză, Măria Sa a ajuns să sufle și în Danette, adică în Răzvan Lucescu. La Ligă, șeful FRF suflă în arbitrii liberi, să-i învioreze în viitoarea luptă cu cotropitorii DNA. Astfel, șeful FRF a declarat că respectivii cavaleri (cu fluier) arestați nu mai au ce să caute în arbitraj, chiar dacă își vor demonstra în instanță nevinovăția. Cu alte cuvinte, Corpodean & Company nu sunt vinovați că au vândut cu ocaua de 3.000 de euro lovituri de pedeapsă, ci sunt vinovați că au pătat blazonul FRF, ăla plin de turturele albe și arbitri în negru cu buzunare cusute.

De aceea, ca să nu mai cadă și alții în greșeală, Sandu le-ar putea alcătui un cod de învățături: „Iubiții mei fii, înainte de toate, se cade să-l cinstiți pe Ziditorul vostru, așa cum alții vă cinstesc pre voi. Da’ luați aminte: banu’ direct în mână e ochiul dracului, că poate fi filmat de ochiul procuraturii. Ce dracu’, n-aveți și voi un off-shore pe la  necredincioși, o mătușă, un verișor Tamaru, care să vă strângă datoriile restante?! Adevărat grăiesc: în zilele de bejanie stați aproape numai de frații voștri finanțatori de-i cunoașteți de mult. Și lor, și vouă vă spun: limbă v-au dat să slăvim centenarul FRF și nu să o întoarcem spre cuvinte și rezultate deșarte. Gigi, Penescule, uite ce-ați făcut dacă ați vorbit mult. Căci și apostolul zice: «Vorbele cele rele strică și putrezesc năravurile bune». Și ne iartă DNA greșelile noastre, cum iertăm și noi campionatul ăsta datoriile greșiților noștri”.