Ionel Ganea, pe urmele lui Dorinel

Dorinel Munteanu și Ionel Ganea au împărțit aceeași cameră
tricoloră timp de cinci ani. Au început însă cu stângul, mai exact
cu stângul „Neamțului”, din care a plecat pasa pentru primul gol al
lui Ganea la națională, iar la Euro 2000 tot „Munti” a contribuit
la reușita rămasă ca un abțibild de numele „Ganezului”. Acum, Ganea
îi antrenează pe puștii U18 ai lui Dinamo și vrea să ajungă la fel
de sus ca și colegul de cameră de la națională.

Ionel, cum sunt puștii pe care-i antrenezi zi de zi în
comparație cu generația ta?

Eu am prins alte vremuri. Au condiții mai bune, asta e adevărat,
dar nu la asta se rezumă totul în fotbal. Trebuie să faci lucrurile
de drag, să ai dorință și să te dedici în totalitate meseriei de
fotbalist.

Le imprimi ceva din răutatea ta și băieților?

Încerc să le implementez mentalitate de luptători. Atât.

Le mai povestești între două antrenamente și întâmplări
din cariera ta? Cu siguranță te-au văzut jucând…

Eu sunt aici să îi antrenez pe băieții ăștia, să îi educ și să
le explic ce e bine și ce e rău. Am ce să le povestesc, nu-i asta
problema… Poveștile poate merg atunci când pleci la un drum mai
lung, dar parcă nici atunci…

„Reușita
de la Euro 2000 are locul ei în istorie”

Nici măcar de golul cu Anglia?

Golul ăla rămâne… rămâne la locul lui. Nici nu știu cine
trebuia să bată atunci penalty-ul, că n-am fost la ședința tehnică.
Titularii intrau, aveau prioritate, iar noi, ăștia care eram
rezerve, stăteam afară. Abia intrasem pe teren de vreun sfert de
oră și i-am zis lui Dorinel: „Lasă-mă că bat eu, mă simt bine!” Era
final de meci…

N-ai avut emoții?

N-am fost niciodată un jucător emotiv. Dar există teama aia să
nu greșești, mai ales la început. Îți tot zici în minte: „Să nu
greșesc, să nu greșesc, trebuie să fac ceva pentru echipă!”. Dar
astea dispar, în timp după ce-ai acumulat o anumită experiență.

Nici la debut?

A fost un meci cu Estonia, în care erau mai mult jucători din
țară. Am dat două goluri atunci, unul din pasa lui Dorinel. Apoi,
la meciul cu Israel, de pe Ghencea, au fost toți „greii”.

Tot Dorinel…

(râde) De la lot, cu el m-am înțeles cel mai bine, Dorinel a
fost colegul meu de cameră timp de cinci ani.

Acum, el e pe primul loc cu Oțelul. Crezi că poți să-i
calci pe urme?

Toate la timpul lor…

Tu ești și ultimul marcator contra Bosniei, următorul adversar al
naționalei. Cum ți se pare echipa lor de atunci în comparație cu
cea de acum?

Să știi că și atunci aveau echipă bună, erau mulți fotbaliști de
la ei care jucau în Germania. Și acum au o formație de temut.

„Eu am
avut primul laptop la 28 de ani, fata mea la 5
ani!”

Dar echipa noastră?

Aici trebuie să ne uităm la performanțe, pentru că doar
rezultatele vorbesc. Nu cunosc situația actuală de la națională,
dar e clar că avem anumite lipsuri. Ne lipește un jucător așa cum
era Hagi. Toate acțiunile pe care le avea erau pe cadrul porții,
pasa, finaliza, dribla unu, doi, trei adversari. Știa când să dea o
pasă, când să șuteze…

În condițiile astea, putem să ne lipsim de Marica sau
Mutu?

Ei pot compensa prin valoare și prin experiență, dar când joci
la un nivel ca ăsta, trebuie să ai o pregătire fizică foarte bună.
Nu mai poți să păcălești, aici dacă nu alergi, se vede. Una e să
aibă un fotbalist o zi mai proastă, dar când sunt doi-trei, apar
problemele. Se creează un dezechilibru în echipă. Mutu și Marica au
nevoie de jocuri, de continuitate.

Spuneai că ne lipsește un nou Hagi, crezi că vom mai găsi
un jucător de valoarea lui în curând?

E foarte greu de zis. Copiii din ziua de azi au internet, au
telefoane sofisticate, au laptopuri. Poate și din cauza asta scade
interesul lor față de sport. Generația mea doar asta avea! Uite, eu
am avut primul computer la 26 de ani, când m-am dus în Germania,
iar primul laptop pe la 28 de ani. Fata mea a avut pe la 5-6 ani
primul calculator.

„Tot ce am făcut a fost prin muncă și sunt foarte mulțumit. După ce
am terminat-o cu fotbalul, de bine, de rău mi-am făcut câte ceva.
Nu mi-am investit banii pe la cazinouri sau prin alte
părți”

Ionel Ganea antrenor Dinamo U18

„Am avut antrenori valoroși și de la fiecare rămâi cu ceva,
dacă ești băiat deștept și te gândești și la viitor. Mulți
fotbaliști se gândesc doar la cât de buni sunt, dar viața abia după
35 de ani începe”
Ionel Ganea antrenor Dinamo U18

„Pentru a deveni un antrenor bun, ai nevoie de răbdare. E bine
că Ionel a stat puțin deoparte după ce s-a lăsat de fotbal, pentru
că acum pornește cu un minimum de experiență. Am fost mulți ani
colegi la lot, îl știu foarte bine”
Dorinel Munteanu, antrenor Oțelul

„Meseria de antrenor nu prea se pupă cu cea de jucător. Nu e o
rușine, Doamne ferește!, să începi de jos”
Ionel Ganea antrenor Dinamo U18

Ganea, fundașul de fier

Ultimul atacant pursânge al naționalei n-a fost de fapt vârf:
„Mie, până m-am format ca atacant, mi-a luat ceva timp, cam
după 23 de ani. Am fost folosit ba mijlocaș, ba fundaș central. Am
jucat chiar și în bandă până s-a convins antrenorul de mine. Nu
provin din atacant sută la sută, am fost o improvizație care a dat
roade”, a explicat Ionel Ganea.

Articol publicat de Costin
Negraru