Kum fu, George?

Numele lui George Copos apare în două dintre cele 12 transferuri anchetate de DNA. Este vorba de „afacerile” Cristi Dulca (foto) și Florin Bratu. Vă prezentăm azi documentele și povestea pe care procurorii au construit cazul care vizează transferul lui Dulca. Povestea e simplă și arată că „tunurile” financiare din fotbal pot fi totuși dejucate. În 1999, Dulca era transferat de la Rapid la echipa sud-coreeană Poohang Steelers. Suma înscrisă în contractul înregistrat de Rapid la FRF a fost de 120.000 de dolari. Din aceasta, 35% îi revenea lui CFR Cluj, conform înțelegerii semnate cu Rapid la transferul fotbalistului în Giulești. Oficialii clujeni au suspectat însă la momentul respectiv că transferul a fost făcut pe mult mai mulți bani decât cei declarați de trupa din Grant. În ideea de a obține 35% din suma reală de transfer, actuala campioană a României îl mandatează pe avocatul Marcel Lăzăreanu să obțină dovezile necesare. Fost portar de fotbal, Lăzăreanu jucase în Coreea de Sud, așa că a demarat o corespondență cu Poohang. Corespondență care avea să demaște afacerea pusă la cale de rapidiști și de impresarul Sică Pușcoci.

Judecată blândă la FRF

De fapt, Dulca fusese transferat pe 600.000 de dolari, iar la federație a fost înregistrat un contract fals! CFR Cluj reclamă Rapidul la Comisia pentru Statutul Jucătorului a FRF. Judecata nu putea avea decât un singur învingător, pentru că actele demonstrau fără dubii intenția de a înșela. CFR Cluj a prezentat contractul original și corespondența purtată cu oficialii adevărați ai clubului coreean. Rapid avea să fie obligată să plătească 35% din 600.000 de dolari, dar cazul a fost apoi îngropat fără consecințe mai grave. Peste ani, în momentul în care procurorii DNA încep să ia la rând transferurile, redescoperă această urzeală pe care au construit acum unul dintre capetele de acuzare pentru George Copos.

 

 

Armele lui Copos

 

Dinu Drăgan e vinovatul?

Legat de problema contractului fals, Copos se bazează pe faptul că respectivul contract nu este semnat de către el, ci de doi dintre conducătorii Rapidului la acea vreme: Dinu Drăgan și Paul Cazan. Cum primul nu mai trăiește, Cazan este singurul care le-a mai putut explica procurorilor detaliile contractului. În declarația sa, Paul Cazan spune că a fost chemat în biroul lui George Copos și rugat de către acesta să semneze contractul, deși susține că nu știa ce conținea acesta, fiind vorba de un transfer în care nu fusese implicat.
Va fi însă extrem de greu pentru procurorii DNA să demonstreze că George Copos are vreo legătură cu un act pe care nu există semnătura sa, mai ales că la acea vreme Copos nu avea nicio funcție executivă la club.

 

Contractul cu Pușcoci

Pentru acuzația de înșelăciune, George Copos vine cu următoarea probă: contractul de mandat, încheiat pe 30.11.1998, prin care Rapid îl mandata pe Sică Pușcoci să negocieze în numele echipei și să îl vândă pe Dulca pentru o sumă minimă de 450.000 de dolari, iar orice diferență obținută în plus de către Pușcoci să fie virată în contul impresarului. Ceea ce s-a și întâmplat. ProSport a obținut din contabilitatea Rapidului cele două ordine de încasare, prin care în conturile formației au intrat, la data de 14 ianuarie 1999, suma de 120.000 de dolari, iar la data de 1 februarie 1999 suma de 330.000 de dolari. Deci, în total, exact cât solicitase Rapid. Suma de 450.000 a fost astfel înregistrată în contabilitatea Rapidului.

 

Ordonanța minune!

Numai că avocații lui Copos sunt pregătiți să demonteze și această acuzație, invocând o lege (OG70 din 1994 modificată prin OG40 din 1998), care prevede exceptarea de la plata impozitului a asociațiilor și fundațiilor care utilizează cel puțin 80% din venituri în scopul realizării obiectivelor pentru care au fost autorizate. Iar din bilanțul contabil al UFC Rapid din 31 decembrie 1999 reiese că toată suma (deci peste 80%) din venituri a fost utilizată și, mai mult, a înregistrat chiar pierderi de 14,5 miliarde de lei, ca atare îndeplinind condiția cu privire la exceptarea de la plata impozitului.