La mulți ani, Bricheto!**

Pe 20 martie 2008 se disputa etapa a 24-a a Ligii I. Cap de afiș era meciul Rapid-Steaua, care se juca în condiții speciale, fiind primul an în care campioana se califica direct în grupele Ligii Campionilor. În Giulești însă s-a jucat doar până când a apărut bricheta.

Meci echilibrat, tribunele mai liniștite decât la alte partide la care pe gazon apăreau telefoane, scaune sau dale de beton. În centrul evenimentelor, Alexandru Deaconu. În minutul 68, Săpunaru marchează la un corner și declanșează balamucul în Giulești. Urcați în acel moment pe locul secund în clasament, fanii giuleștenilor erau în delir. La trei minute de la marcarea golului, un duel Pancu – Neșu lângă una dintre tușe îl lasă pe mijlocașul rapidist cu sângele șiroindu-i din cap.De aici a început totul. Prima a apărut bricheta… Direct în capul lui Deaconu! Nervos, acesta a întrerupt meciul și a anunțat că, la primul obiect care apare pe gazon, oprește definitiv partida.

Urmarea? În timp ce fotbaliștii își reocupau locurile, pregătiți de reluarea jocului, ca un meteorit, o altă brichetă trece șuierând pe la tâmpla arbitrului.

Giulești, bâlciul deșertăciunilor

Au urmat momente penibile, cu Lovin aproape în genunchi, implorându-l pe Deaconu să încheie meciul, lucru care, până la urmă, s-a și întâmplat. Punct final pentru fotbal, start pentru haos. Rapidiștii l-au înconjurat pe central, în timp ce steliștii fugeau disperați spre vestiar. Lăcătuș zâmbea amar pe undeva pe la centrul terenului, pentru că lui îi place fotbalul. Totul s-a terminat cu giuleștenii care băteau cu pumnii și cu picioarele în ușa de la vestiarul oaspeților, dorind să răzbune iresponsabilitatea propriilor fani.

EPILOG: Câteva săptămâni mai târziu, Steaua învingea cu 3-0 pe cel mai verde teren, la Comisia de Disciplină.