A fost președinte la Craiova. Cum de atunci s-au perindat prin Bănie mulți conducători, Marcel Popescu este acum asociat cu ultimul său rol în fotbalul românesc, cel de impresar, care i-a ajutat pe clujeni să readucă titlul în provincie prin transferarea legiunii de fotbaliști sud-americani. Procuratorul a acordat ProSport un interviu în care amănuntele picante, diplomația, analogiile originale și umorul involuntar (când a venit vorba de Carlos) s-au îmbinat armonios. Cum e să fii impresar în România? Pare țara lui Ioan Becali… Nu e chiar așa. Eu percep concurența cu frații Becali ca pe concurența din Liga I dintre CFR, Steaua, Dinamo și celelalte echipe. Apoi, eu am o concurență în primul rând cu mine. Sunt preocupat să fiu respectat de cei cu care lucrez și să le aduc exact jucătorii pe care îi cer. Ați simțit vreodată din partea fraților Becali vreo presiune? V-au perceput vreodată ca pe o amenințare? Nu, pentru că ne intersectăm foarte puțin. Ne intersectăm prin vama Borș. (râde.) Eu fac import, ei sunt cu exportul. Eu aduc BMW la preț de Dacie, ei scot Dacii la preț de Audi! “Semedo era violonist la CFR, iar la Steaua l-au pus la tobe”
Se poate spune că sunteți omul care a ajutat la reconfigurarea Ligii I, făcând din CFR o echipă campioană prin jucătorii pe care i-ați adus la Cluj… Nu. În primul rând, CFR s-a făcut singură campioană. Eu doar propun jucători, de adus, îi aduce clubul.
Dinamo? Eu lucrez cu cluburile care mă respectă… Ce înseamnă respect în această meserie? Lucrez cu cluburile care mă solicită. Nu mă duc eu să strig pe la poartă că am ceva de vânzare. Nu am o tarabă la care să-mi laud marfa, ca să atrag clienți. Altfel, decât să duc doi-trei jucători la diverse cluburi, mai bine duc 20 la un club, cum a fost cu CFR. Grefele de doar doi jucători sunt mai expuse eșecului din cauze de adaptare. Cu cei de la Steaua cum colaborați? Cu Steaua am lucrat mai puțin pentru că, la un moment dat, a intervenit un scurtcircuit. Am simțit că vrea cineva să-mi fure munca și m-am retras, dar asta nu înseamnă că nu mai putem colabora.
Semedo de ce nu s-a adaptat la Steaua? Nu știu dacă Steaua trebuia sau nu să mai aibă răbdare cu el, dar știu că la CFR era violonist, iar la Steaua a fost pus să cânte la tobe. La Cluj, chiar și cu Bergodi, juca în 4-3-3, iar la Steaua a fost pus să joace mijlocaș stânga în 4-4-2. “Antrenorul de la CFR a fost scouterul meu” Dayro Moreno mai trebuia păstrat? Nu știu bine situația lui. Pare un jucător cu calități extraordinare, care nu s-a adaptat. Poate din motive extrasportive. Care este cel mai mare comision pe care l-ați încasat vreodată? Nu judec lucrurile așa. Prefer un contract de colaborare cu clubul pe o sumă precizată pentru oricare fotbalist pe care îl transfer acolo. Am o astfel de înțelegere cu CFR. Am avut aceleași câștiguri pentru oricare dintre jucătorii pe care i-am dus acolo. Care considerați că este principalul dumneavoastră atu? Faptul că am fost președinte de club la Craiova. Asta mă ajută să știu cum gândește un conducător și așa mă pot plia mai bine pe cerințe. Cum de ați găsit atâția jucători de succes pentru CFR? Am mai mulți colaboratori, care au un mare bagaj de cunoștințe. Când am nevoie, apelez la serviciile lor, la baza lor de date. Știu absolut totul despre un fotbalist înainte să-l aduc.
Numiți unul dintre ei? Antrenorul de la CFR, Antonio Conceicao, a fost unul dintre ei, până să vină la Cluj. Este un specialist cu un ochi foarte bun pentru jucători. Puțină lume știe că a contribuit decisiv la câteva transferuri de succes făcute de FC Porto. Este vorba de Lucho Gonzalez, Pepe și Lisandro Lopez.
“Cu Steaua am lucrat mai puțin pentru că, la un moment dat, a intervenit un scurtcircuit. Am simțit că vrea cineva să-mi fure munca și m-am retras, dar asta nu înseamnă că nu mai putem colabora” Marcel Popescu impresar
„La Steaua l-am adus în trecut pe Carlos. Nu e un portar rău. A demonstrat-o în meciurile cu Standard Liege. Nu a mers la Steaua pentru că a avut o viață extrasportivă dezastruoasă” Marcel Popescu impresar Culio, la capitolul “Și alții”! Povestea transferului lui Emmanuel Culio la CFR Cluj este una inedită. Conform lui Marcel Popescu, argentinianul a ajuns la Cluj după ce a ieșit în evidență la vizionarea unui DVD pe care vizat era un alt fotbalist.
În 2007, la CFR venea un fotbalist despre care aflam ulterior că a fost zidar și că are nebunia să bată de unul singur AS Roma chiar pe “Olimpico”. Impresarul său, Marcel Popescu, povestește că acesta a ajuns din întâmplare la Cluj: “Conducătorii de la CFR mi-au cerut un atacant. Le-am dat un DVD cu chilianul Gustavo Canalles și le-am aruncat, ca o completare neimportantă, «Uitați-vă și la numărul 16. Pare un jucător interesant». A doua zi m-au căutat extaziați, spunând că-l vor neapărat pe numărul 16. A fost cumva o excepție, pentru că, de obicei, ei vor jucători pe posturile descoperite. În acel moment nu aveau nevoie de nimic pe postul pe care evoluează Culio, dar l-a impus valoarea”. Despre Dubarbier, Marcel Popescu spune că a venit printr-un mod mai “ortodox”, ardelenii alegându-l din trei jucători propuși.
“Argentinienii sunt cea mai bună soluție pentru că au un psihic foarte pretabil la adaptarea în Europa. Jocul sub presiune îi motivează, nu-i destabilizează” Marcel Popescu impresar
Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER