Îmbrăcat la costum și cu o mină a feței războinică, Marius Lăcătuș a pășit hotărât pe teren încă de la începutul partidei cu Bayern, sfidând ploaia care cădea neîntrerupt.
Fiara“ era decisă să realizeze un rezultat mare pe Ghencea, în fața suporterilor cărora le oferise ca jucător meciuri de vis. Prima repriză nu a fost așa cum își dorea, chiar dacă se aștepta să întâlnească un adversar de temut. A ieșit de câteva ori de pe bancă, și-a îmbărbătat jucătorii mai ales după primirea golului, și le-a cerut să joace rapid.
La pauză, îngândurat, tehnicianul a plecat ultimul de pe banca de rezerve. Față în față cu elevii săi, Lăcătuș le-a cerut la vestiare să atace cu orice preț pentru a egala. „Riscați tot! Ce e 1-0, ce e 2-0!
Nu trebuie să vă fie teamă de ei. Trebuie să înscriem. Jucați din prima și pe atac”, le-a spus antrenorul pe o voce puternică, simțind că terenul udat de ploaie îi încurcă să își desfășoare „morișca” de pase.
Fotbaliștilor laterali le-a indicat să joace cât mai avansat, să forțeze duelurile unu la unu cu fundașii adverși.
„Trebuie să jucați la limită, să fiți în inima lor. Sunteți mai tehnici și mai buni ca ei. Profitați de asta”.
"Nemții erau ca niște stânci"
În schimb, jucătorii erau uimiți de forța jucătorilor germani, în special de Toni, Van Buyten sau Van Bommel. „Erau ca un bloc de stâncă. Voiam să pasăm și nu aveam unde. Erau peste tot”, rememorează steliștii după meci. „Lahm parcă mai avea un frate geamăn. Era și în atac, și în apărare. Alerga, pasa și se apăra, iar Toni era ca un munte”, au mai spus aceștia.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER