Lacrimi, sânge și voință

Marius Niculae le recomandă colegilor să pună osul la treabă,
așa cum spune și imnul lui Dinamo: „Sânge, lacrimi și voință!”.

-Cum e, Marius? Mai poți?
-Bineînțeles! Nu e prima oară când mă bat cu pantele astea. Chiar
aici, la Poiană, am mai fost cu taică-meu și cu Mister (n.r. –
Cornel Dinu). Am prins un cantonament montan și cu nea Cornel
Țălnar, dar parcă atunci am mers la Sovata.

-Ajută pregătirea de genul ăsta? Unii spun că fotbalul nu
se joacă în pantă…
-Eu cred că metodele astea au fost verificate și au dat rezultate.
Doar nu lucrăm de nebuni! Spun doar atât: anul trecut am mers de
două ori în Antalya când eram pe primul loc, iar la sfârșit am
terminat pe trei!

„Nu mă
pregătesc pentru antrenor,ci pentru mine”

-Totuși, fii sincer: de câte ori ai înjurat în această
săptămână?
-Niciodată, pentru că tot ce fac aici fac pentru mine, nu pentru
antrenor!

-Ești mâna dreaptă a lui Cornel Țălnar. Nu eziți să le
atragi atenția colegilor atunci când nu fac cum trebuie vreun
exercițiu sau o dau pe caterincă…
-Munca e muncă, distracția e distracție. Nu strică să râdem, chiar
e indicat uneori, dar când e treabă, să fim serioși! E perioada cea
mai grea, nimănui nu-i place, însă să nu uităm pe ce loc suntem.
Trebuie să suferim. Muncă și suferință! Cine tratează pregătirea cu
superficialitate să știe că așa cum își așterne, așa o să
doarmă.

„Dacă
voiam, anul trecut eram golgheter”

-Ce îți dorești de la 2010?
-Am mai multe în cap. Vreau și eu un copil, vreau tot ce se poate
cu Dinamo și echipa națională, că doar pentru asta tragem
toți.

-Titlul de golgheter?
-Poate sună a laudă, dar eu mereu am pus pe primul plan echipa, nu
realizările personale. Sincer îți spun că, dacă țineam neapărat,
anul trecut ieșeam golgheter!

-Sunt unii colegi de-ai tăi care au spus că ar vrea să plece de la
Dinamo. În calitate de căpitan al echipei, cum comentezi reacțiile
lor?
-E alegerea lor, dar fac o mare greșeală, pentru că au spus-o
public. Mă întreb cum reacționează suporterii când aud asemenea
declarații… Își imaginează poate că nu sunt cu gândul la echipă
și nu pun suflet… Și atunci, cum să reacționeze fanii? Așa își
atrag antipatia tribunei… Eu cred că, dacă ai ajuns la concluzia
că e momentul să pleci, te poți duce la conducere și rezolvi
așa.