Laurette Nogo, agenta de fotbaliști care l-a adus la Dinamo și pe Patrick Ekeng, a intrat într-un conflict cu Adrian Mititelu Jr., patronul FC U Craiova, după ce acesta din urmă a declarat zilele trecute că impresarii au creat multe probleme clubului din Bănie.
Laurette, soția fotbalistului Salif Nogo, a reacționat dur pe contul de facebook la adresa lui Mititelu Jr., apoi a fost contactată de ProSport pentru a explica reacția.
„Măi băiatule, revino tu cu picioarele pe pământ! Vrei jucători? Nu te plânge că au impresari. Nu o să primești jucători buni fără impresar. Nu ai bani, stai acasă și privește fotbalul, nu încerca să devii Becali”, a scris ieri Laurette Nogo, pe contul său de Facebook, după care a fost contactată de ProSport.
Laurette Nogo și-a explicat reacția și a vorbit despre sacrificiile pe care trebuie să le facă un impresar până în momentul în care comisionul ajunge în contul său.
„Statusul de pe Facebook a fost de moment, scurt și la obiect și într-adevăr mult prea dur, dar mi-l asum. Ok, ești conducător de club, ai dreptul să iți spui neplăcerile, dar nu include impresarii în general, ai curajul și oferă nume. Nu mi se pare corect un atac ca acesta, la toți impresarii. Am remarcat și din comentarii că toată lumea e expertă în job-ul unui impresar, și aici mă refer și la cei care poartă numele în continuare de «suporteri»”, și-a început Laurette discursul.
Laurette a continuat și a vorbit despre viața de impresar și despre modul în care a picat un transfer ce părea finalizat.
„Cunoaște cineva sacrificiile pe care le face un impresar ca să satisfacă plăcerile jucătorilor sau a cluburilor? E ușor să vezi doar partea bună, aceea în care se plătește comisionul. Dar până la comision știe oare cineva cât drum trebuie parcurs? Iți dau un exemplu doar, în iarna am negociat aproape o lună cu o echipă de top din Turcia pentru un jucător, și nu orice jucător.
Mi s-a făcut o ofertă de 4 milioane, nu dau nume, nu mă laud cu transferuri «ratate». El a vrut 5 milioane. Un impresar este prins între pretențiile jucătorului și posibilitățile clubului. Când știi că jucătorul își dorește să semneze cu echipa respectivă încerci să găsești o soluție să fie bine în ambele părți. Dacă jucătorul nu se înțelege cu clubul, eu de ce să mă arunc să negociez un comision care posibil să nu îl primesc dacă nu se face. Comisionul era cea mai mică problemă în situația respectivă. În general, se discută pretențiile jucătorilor, comisionul mereu va fi același, legal, scris negru pe alb în regulamentul FIFA, procent care va fi primit din eventualul transfer.
Am stat în Istanbul pe toată perioada negocierilor, pe cheltuiala mea. Nopți nedormite prinsă între apelurile clubului, agentului cu care colaboram și jucătorului. Și nu, transferul nu am reușit să îl finalizez pentru că, ținând cont și de pandemie și de faptul că clubul chiar nu și-a permis să plătească salariul pe care jucătorul și-l dorea din cauza bugetului permis, el a decis să joace în țara natala.
Ar trebui acum conducătorii clubului respectiv să spună că din cauza comisionului nu s-a făcut? Deci despre ce vorbim? Știe cineva cheltuielile pe care le face un impresar pentru a satisface dorințele jucătorului? Știe cineva pierderile pe care un impresar nu le poate recupera din nicio parte în cazul în care nu se finalizează un transfer? Nu mă interesează cum procedează alți impresari, fiecare doarme așa cum își așterne, dacă mă înțelegi. Dar pot să spun că în Romania se procedează așa cum au fost învățați… Dacă tu ca patron de club, și aici mă refer în general, ai ales să lucrezi cu anumiți impresari, cum se întâmplă mereu în Romania, pe bază de prietenie, familie… de ce să ne plângem că impresarii au curajul să încerce să ceară mai mult decât li s-ar cuveni legal?”, a declarat Laurette Nogo pentru ProSport.
„În timpul în care eu îmi luam comision de 6000 de euro, alți impresari «apropiați» își luau poate și +20.000 de euro și nu, diferența nu era făcută de condițiile jucătorilor, ci de faptul că «se cunoșteau». Vorba se duce, vin impresari străini și își permit și ei să ceară același lucru. De aceea poate majoritatea transferurilor bune nu se finalizează. Și la o adică, cu ce ne-ar face fericiți comisionul, mic sau mare, pe unii impresari, care aducem de exemplu jucători străini, în condițiile în care cluburile din România nu sunt la zi cu salariile? E nevoie să rezolvam problemele pe care cluburile le fac, ca să ne păstram respectul jucătorilor. Deci mai bine să ne facem fiecare meseria, pentru că degeaba azi ne scuipăm și mâine ne lingem, lumea fotbalului mereu se învârte în cerc, mereu avem nevoie unul de celălalt. Ar fi bine, totuși, să se țină cont în asemenea situații și că nu toți lingem unde scuipăm, unii nu avem preț” – Laurette Nogo
„În timpul în care eu îmi luam comision de 6000 de euro, alți impresari «apropiați» își luau poate și +20.000 de euro și nu, diferența nu era făcută de condițiile jucătorilor, ci de faptul că «se cunoșteau». Vorba se duce, vin impresari străini și își permit și ei să ceară același lucru. De aceea poate majoritatea transferurilor bune nu se finalizează. Și la o adică, cu ce ne-ar face fericiți comisionul, mic sau mare, pe unii impresari, care aducem de exemplu jucători străini, în condițiile în care cluburile din România nu sunt la zi cu salariile?
E nevoie să rezolvam problemele pe care cluburile le fac, ca să ne păstram respectul jucătorilor. Deci mai bine să ne facem fiecare meseria, pentru că degeaba azi ne scuipăm și mâine ne lingem, lumea fotbalului mereu se învârte în cerc, mereu avem nevoie unul de celălalt. Ar fi bine, totuși, să se țină cont în asemenea situații și că nu toți lingem unde scuipăm, unii nu avem preț” – Laurette Nogo
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER