Lecția normalității, predată de CFR. Când patronul e doar patron și antrenorul chiar e antrenor, miracolele sunt posibile. Dan Petrescu a recâștigat valoarea și importanța antrenorului în România
Ce a făcut CFR-ul aseară nu este cu nimic diferit de ce a realizat la Roma sau Manchester. În cartea cu „minuni” fotbalistice, clujenii pot să treacă izbânda cu Celtic chiar pe primul loc. Pentru că a apărut din nimic. Este izbânda campioanei unei ligi aflate în pragul haosului, care nu-și mai cunoaște ierarhiile, istoria, antrenorii principali și secunzii. Este izbânda unei campioane care nu amintește cu absolut nimic de România, de mentalitatea noastră precară, dovedită în istorie și de complexul de inferioritate. O campioană venită dintr-o țară unde fotbalul nu se face la nivelul secolului în care trăim. O țară care nu investește în fotbal și unde sportul nu reprezintă o prioritate pentru niciun Guvern, niciodată.
O echipă cu un rezultat prost după primul meci merge la Glasgow, conduce, apoi e condusă de două ori, dar are puterea să revină. Și echipa asta este din România! Aproape că nu-ți vine să crezi. Cum așa? Cum s-a întâmplat asta? De obicei noi eram cei cu lacrimi în ochi, după un asemenea thriller. Fotbalul românesc continuă vara de poveste de la Euro și dă semne că își revine. Chiar dacă este tras în jos de unii, norocul nostru este că se mai găsesc alții care să-l înțeleagă și că șansa nu ne-a părăsit. Sunt trei elemente obligatorii pentru a obține performanță în fotbalul jucat în 2019: un patron, un antrenor și un lot. Sunt simple, atâta timp cât se respect. CFR le-a avut și din acest motiv avem o echipă în grupe după doi ani.
Un patron care nu vrea să fie antrenor
Culmea, CFR s-a bazat doar pe normalitate, în noaptea în care a făcut să tacă una dintre cele mai gălăgioase arene ale lumii. Pare atât de simplu, pentru că fotbalul așa este, atâta timp cât unii nu-l complică.
Poate că o mare calitate al unui finanțator este discreția, dar asta s-a cam pierdut în România. Nu-l cunoaștem pe Nelu Varga, nu știm ce l-a convins să arunce cu zeci de milioane de euro în fotbal, nu-l vedem să se laude cu asta, nu face transferuri la TV și nici schimbări prin telefon. Aproape că ni se pare un tip ciudat, dacă îl comparăm cu „modelul” Gigi Becali. De când a intrat în fotbal a luat titlul în fiecare an și s-a dus în China după Dan Petrescu. Nu i-a impus să facă el echipa sau schimbările și nu a pus un secund pe bancă. Și-a dorit un antrenor adevărat, nu o „marionetă”. Când FCSB și U Craiova și-au numit antrenori pe care patronii să-i poată controla, finanțatorul de la CFR și-a pariat banii pe mâna „Bursucului” și pare varianta câștigătoare.
Un antrenor care chiar este antrenor
Cea mai mare lecție pe care o oferă victoria CFR-ului pentru fotbalul românesc este valoarea și importanța antrenorului. Dan Petrescu a fost vedeta site-ului UEFA, într-o noapte de Champions League. Dan Petrescu a arătat, dacă mai era cazul, de ce această meserie trebuie respectată și nu dusă în derizoriu. Este victoria tuturor antrenorilor buni, muncitori și cu principii din România. Un asemenea meci nu se poate câștiga din îmtâmplare, pe ideea că oricine poate sta pe bancă. În același timp, Dan Petrescu a arătat că nu are rival în România. Le-a închis gura tuturor, pentru că personalitățile marcante în fotbal se nasc în astfel de seri, iar „Bursucul” are câteva la activ. Orice comparație între Petrescu și un antrenor aflat în acest moment în Liga 1, fără vreo performanță europeană, pare hilară.
Un lot care nu s-a construit „peste noapte”
Pe lângă un comportament normal al patronului și un antrenor valoros, CFR a mai avut și al treilea element obligatoriu, în obținerea unei performanțe. A avut siguranța unei echipe construită în timp și nu peste noate. În afara lui Susic, Aurelio și Rondon, CFR a avut cam aceeași 11 jucători cu Celtic, pe care îi folosește în ultimii doi ani. Este modul prin care s-au construit echipe ce au reușite performanțe, în toată istoria fotbalului și asta nu se poate schimba. CFR n-a avut aseară jucători căutați de cluburi din Premier League, ca și Celtic, dar a avut o echipă suficient de unită, rulată și încrezătoare că poate face miracole.
Un campionat care își umilește antrenorii, își alungă suporterii, uneori nu-și plătește jucătorii și care nu investește într-un plan coerent nu merita să elimine Celtic. CFR a meritat, pentru că ea nu a fost așa. Pentru că se diferențiază de competiția pe care, din același motiv, o și domină.