Linia Maginot

Bătălia transferurilor în Liga lui Mitică seamănă din ce în ce
mai mult cu un cazan de ciorbă, la popotă, în care fierb de-a valma
cu bulbuci resturile altor campionate. Titluri mari despre nume
mici brăzdează din când în când zeama: plecări în masă de la
Steaua, Goian la Cluj, Zapata pe lopată, Daminuță la Dinamomiuță,
revelația ieftină din vestiar: Tudose, frații Karamyan acești Bruși
Williși salvatori. Și ca să tragem (o) linie: Mutu la Dinamo! La
bătrânețe. Deși în ritmul lui de viață nu e prea departe.

Bineînțeles cel mai mare strateg fotbalistic, patronache cu cele
mai multe puncte în grupele Ligii Campionilor – puncte acordate
adversarelor – se ocupă direct de politica transferurilor
roș-albastre. Numai că, exact la sportul dânsului preferat, ruleta,
când mizezi pe sume mici și câștigurile sunt mici. Sau, ca la
poker, dacă ai chintă spartă în apărare, riști să-l tragă curentul
în retur pe Tătărușanu de atâtea drumuri ca să scoată mingea din
ațe. Sau, și mai clar, ca la Blackjack: când ai la transferuri doi
Valeți, Argăseală și Stoichiță, plus pe tine, Regele Tacticii, în
niciun caz nu faci 21! Ai depășit și ești depășit.

Strategia lui e la fel de clară ca un bec privit prin zer și se
aseamănă cu cea a francezilor în al doilea război mondial: o
imbatabilă linie Maginot de fundași ieftini, mijlocași defensivi
moca plus, în poartă, dacă-l lasă prietenul Mitică, doi portari. La
preț de unul. Iar în completarea echipei o să joace cu trei
călugări de la FC Muntele Athos, patru lingăi cotizanți PNG,
chelnerul de la o bodegă obscură din Strasbourg și în atac
Bisisica.

Asta-i rău în transferuri: nu prea poți să aduci la echipă
jucători sechestrați pe stradă.