„Dacă mai țineau luminile stinse zece minute am fi avut un eveniment lung cât deschiderea Jocurilor Olimpice„. Comentariul unui cititor subliniază doar o parte din ridicolul fotbalului românesc, unul în care absența LPF-ului dă ocazia fiecărui organizator de meciuri să își facă regulile lui. Pentru o „coregrafie” pe care puțini au putut să o vadă, 22 de fotbaliști abia ieșiți de la vestiare au stat la -3 grade Celsius într-un întuneric în care se putea repeta un incident de tipul Enache – Galamaz.
S-au aprins luminile, dar doar pentru steliști. Dinamo a rămas în întuneric. În secunda 10, o minge lungă trimisă de Tamaș e deviată pe spate de Golubovic, iar portarul Penedo iese prost și îl seceră pe De Amorim. Penalty transformat de Boldrin, după o altă pauză de torțe. Fotbalul lui Gino, ați auzit în ultima vreme de el? Dinamo nu prea ajunge în careu, iar Steaua profită. Adi Popa scapă pe dreapta, însă centrează prea în spate. Același căpitan al Stelei e tras în careu de Filip, dar Hațegan judecă ușor în favoarea lui Dinamo. Terenul prost pentru care nimeni nu e încă anchetat în București dăunează grav fotbalului, mingea țopăie și îi încurcă pe fotbaliști.
Dinamo nu își găsește ritmul, Filip e ridiculizat, iar Lazăr are probleme de exprimare lângă Tamaș. Mai slab decât jocul lui Dinamo este doar felul în care judecă o fază în propriul careu Pintilii, proaspăt intrat în locul accidentatului Muniru. Îl ține de tricou pe Busuladzic, penalty, gol Hanca. Revenire complet neașteptată, însă „câinii” prind curaj cu zece minute înainte de pauză. Repriza se termină cu un fault teribil al lui Nedelcearu, cel care îl lovește cu capul în gură pe Golubovic, fără ca Hațegan să ia vreo decizie. Nedelcearu rămâne pe teren și imediat dă gol, la o fază în care apărarea stelistă nu există.
Tamaș și Niță îi dau apă la moară lui Daum
Andone joacă după pauză cum trebuia să o facă Reghecampf după golul de 1-0, apărare-contraatac. Steaua are mingea, însă nu are cu cine construi, iar „Fălcosul” știe asta. E ca în handbal, doar că aici steliștii au noroc că nu există amenințare de joc pasiv. Amenințarea vine doar atunci când Dinamo iese din apărare rapid, prin Hanca sau Nistor. Sau atunci când Tamaș și Niță comunică precum rușii cu americanii, Nemec profită și înscrie ușor. Poftim, să îl mai chestionăm pe Daum pe tema absenței celor doi steliști de la lotul național.
Meciul continuă mai previzibil decât ciclul zi-noapte. Steaua are mingea la picior, îl chinuie pe un Boldrin de la care Reghecampf are pretenții de Sânmărtean, iar Dinamo iese rapid pe contraatac. Nemec iese și îl lasă pe proaspătul Gnohere pentru a-i hărțui pe ezitanții fundași ai vicecampioanei, una care joacă de parcă e la retrogradare. Singurul semn de viață stelist e dat de Boldrin, brazilian care ratează din apropiere unica șansă de gol până la final.
Dinamo învinge clar, însă dincolo de prestația mai bună a fotbaliștilor rămâne în aer o concluzie tristă pentru echipa care se va duce la Villarreal cu gândul de victorie. Antrenorul Laurențiu Reghecampf dă impresia că e complet depășit de situație, iar atunci când nu face improvizații caraghioase de tipul Popa-Kun Aguero rămâne corigent la materia „Noțiuni elementare de tactică”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER