Liniște, vorbește Alexandru Tudor: „Datoria mea este să fac lucruri curate”. Arbitrul a povestit un episod incredibil din cariera sa: „Am eliminat un jucător și au vrut să mă execute”
Ajuns la 46 de ani, Alexandru Tudor e unul dintre cei mai emblematici „cavaleri în negru” din fotbalul românesc. Prezent în studioul Telekom Sport, veteranul de la centru a rememorat un episod petrecut în anii ’90. Alexandru Tudor a înfruntat un conducător care l-a amenințat cu plutonul de execuție. Povestea lui Alexandru Tudor scoate în evidență faptul că indiferent de situație, oamenii trebuie să fie corecți.
„Eu știam care este datoria mea și datoria mea este să fac lucruri curate. Tata mi-a zis așa: > Și eu nu vreau să-mi pierd cinstea. Mie mi-e frică de Dumnezeu. Mie mi-e frică de trăznet. Și nu am timp de așa ceva.
(n.r întrebat dacă au existat tentații pe parcursul carierei) Eu am avut un foarte mare avantaj. La un moment dat, am arbitrat de unul singur într-o unitate militară, la un meci între doi conducători care doar ce se despărțiseră de echipa lor. Și am fost cazat într-o cabană, cam așa ceva. Și l-am dat afară… vă dați seama, în 1993… pe un jucător pentru două simulări. Jucător la echipa gazdă! Și a venit respectivul și mi-a spus: >. Și îi zic: >. >. >. Și au vrut să mă bată… nu puteau să mă bată în unitatea militară. Când am ieșit, m-au întâmpinat respectivii copii. Am avut o reacție mai agresivă.
După puțină vreme, am arbitrat respectiva echipă în deplasare. Și s-a întâmplat să câștige. Omul acela, care vă dați seama că era cel mai mare dușman al meu, dacă se poate spune… pe care l-am dat afară, mi-a făcut cea mai bună reclamă posibilă la nivel de Asociația Municipală de Fotbal (AMF). Și s-a dus și a zis: >. Din momentul ăla, nu s-a mai apropiat nimeni de nimeni, că știau despre ce e vorba”, a rememorat Alexandru Tudor, pentru Telekom Sport.
Alexandru Tudor este unul dintre puținii români aflați pe lista FIFA. Centralul din Capitală arbitrează în primul eșalon al fotbalului intern încă din anul 2008, iar în tot acest timp a reușit să se mențină la cel mai înalt nivel, stilul său fiind unul inconfundabil.