Dacă în alte vremuri echipe precum FC Argeș sau Universitatea Craiova erau principalele pepiniere ale formațiilor tari ale campionatului, în ultimii ani acest rol a fost preluat de cei de la Pandurii. echipa din Târgu Jiu i-a cedat la Steaua pe Gabi Matei, Mihai Pintilii și Vlad Chiricheș, ultimii doi oameni de bază ai roș-albaștrilor, iar între timp l-a vândut și pe Alexandru Maxim la Vfb Stuttgart, contra sumei de 1,5 milioane de euro. În total, o rețetă de aproximativ 3,5 milioane de euro pentru clubul condus de Marin Condescu.
Înainte de aceste mutări, gorjenii au mai trimis un fotbalist în Vest, fără ca echipele din Liga I să apuce să miște măcar un deget pentru a încerca să pună mâna pe el. Ivorianul Constant Djakpa venea la Pandurii în vara anului 2007 și devenea la scurt timp titular indiscutabil pe postul de fundaș stânga. La 12 luni distanță, africanul prindea un transfer de senzație la Bayer Leverkusen, contra sumei de 1,8 milioane de euro, iar Liga I rămânea uimită de felul în care a trecut aproape neobservat un fotbalist cu valoare de Bundesliga.
În prezent, Djakpa (26 de ani) joacă la Eintracht Frankfurt, după ce în prealabil a mai jucat și la Hannover ’96, dar viitorul său nu mai este unul chiar roz. A fost trimis la echipa a doua din cauza unui conflict cu antrenorul, dar în ciuda faptului că și-a cerut scuze, încă nu a primit o a doua șansă. Africanul recunoaște însă că familia îi dă putere în această situație: „Ei sunt cei mai importanți oameni pentru mine. Am tras de mine la antrenamente, mi-am cerut și scuze față de antrenorul Veh. Vreau să mi se acorde o șansă, evoluția mea ar face mai mult decât 1000 de cuvinte”.
Printre altele, Djakpa a povestit și cum a fost ochit de Pandurii, echipa care i-a deschis poarta către fotbalul mare: „Visul oricărui tânăr african este de a juca în Europa. Am fost dus în Norvegia de impresari, dar acolo m-am simțit foarte amețit de toată lumea. După aceea, a urmat un trial în Monaco, iar prețul fixat pentru mine a fost de 800.000 de euro. Cei de la Pandurii au plătit un milion de euro pentru mine și nu am mai avut cum să refuz. Președintele Condescu mi-a spus că mă va face un fotbalist foarte bun și că mă va vinde pentru foarte mulți bani. Așa că am plecat în mijlocul pustietății, în Țara Nimănui, foarte departe de București. Viața acolo a fost foarte bună. Eram favoritul președintelui, aveam un nivel de trai foarte ridicat. Iar după ce Rudi Voller și Bruno Labbadia au venit după mine pentru a mă transfera la Leverkusen, am știut că în sfârșit mi-am atins visul”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER