Măldărășanu, după 6 luni „pe bară”:** „M-am plictisit acasă!”

Marius Măldărășanu face parte din grupul de jucători care s-a
despărțit de Brașov în vară și, deși Dinu Gheorghe i-a propus să-l
urmeze la Rapid, mijlocașul a refuzat pe motiv că n-ar mai face
față pretențiilor și presiunii. A rămas șase luni fără angajament,
iar acum, când e la un pas să semneze cu Unirea, rememorează
momentele de cotitură ale carierei sale.

-Măldă, de ce vrei să te reapuci de fotbal?
-Dar n-am vrut niciodată să mă las! Am avut o ofertă din Grecia în
vară, dar a căzut în ultimul moment și am rămas pe dinafară. Acum
m-am plictisit acasă și vreau neapărat să joc. De greu ce mi-a fost
în acest tur, nici nu m-am putut uita la meciurile din Liga I. Eu
consider că încă mai pot și, lucrul cel mai important, mai am și
entuziasm. Vorbesc cu cei de la Urziceni acum.

-La Rapid de ce nu te-ai mai întors?
-Mi-a propus și mie domnul Dinu Gheorghe să-l urmez în Giulești,
alături de cei șase care s-au dus până la urmă, dar n-am fost de
acord. Presiunea e prea mare, Rapid nu s-a calificat de ceva timp
în cupele europene, publicul e clar că nu mai are răbdare, iar
primii pe care s-ar da vina ar fi veteranii echipei, dar eu n-aveam
chef să fiu înjurat. Vreau ca rapidiștii să rămână cu o impresie
bună despre mine.

-După retragere vrei să devii conducător sau rămâi în
iarbă?
-Nu mă văd la birou, așa că voi încerca să devin antrenor. Am făcut
deja școala pentru licența B și am vorbit cu domnul Rădulescu
pentru licența A. Vreau s-o iau de jos, de la Liga a III-a, mi-am
luat deja notițe cu tot ce mi-a plăcut la toți antrenorii alături
de care am jucat și sper să reușesc. Știu că sunt mulți tineri pe
afară, dar dacă ești propus de cineva, poate îți iese.

-Care a fost cea mai frumoasă perioadă a ta ca
jucător?
-Au fost, de fapt, trei foarte bune. Prima, când am debutat la
Petrolul, pentru că a fost visul meu să joc pentru echipa orașului
natal. Apoi perioada imediat după transferul meu la Rapid. Țin
minte că eram un jucător haotic, dar Mircea Lucescu m-a cizelat și
am câștigat campionatul în primul meu an în Giulești. A treia a
fost cea între 2004-2007, cu Răzvan.

-Dar cele mai mari dezamăgiri din cariera ta?
-Asta a fost de departe accidentarea din minutul 82 al returului cu
Hertha Berlin, din „16”-imile UEFA. Am stat atunci șase luni și
nici n-am putut să joc optimile cu Hamburg și sfertul cu Steaua. În
ce formă eram eu atunci, nu că mi-ar fi murit lăudătorii, dar nu
cred că ne mai elimina Steaua. Acela a fost punctul în care eu am
început să cobor ca fotbalist.

-Ce gol important ți-a rămas ție la inimă?
-E clar că golurile din anul acela magnific din UEFA, 1-0 la
Șahtior, am marcat în ultimul minut, și 1-0 acasă cu PAOK, am
marcat din lovitură liberă și ne-am calificat matematic. Țin minte
că la Donețk m-a trimis Marius Constantin să bat corner, am dat
mingea pe lângă Duliaj, am intrat în careu, am închis ochii și am
tras.

-De ce nu ți-a mers prea bine în străinătate?
-La Beșiktaș am jucat primele patru meciuri, iar apoi am făcut
prima ruptură musculară din viața mea. Din dorința prea mare de a
confirma, nu m-am recuperat cum trebuie și mi-a recidivat de două
ori.

M-am întâlnit cu Șumudică la o petrecere când
Rapidul era pe val și i-am și zis că n-are voie să nu câștige
campionatul. El a râs și mi-a zis: «Ce faci, mă, și tu pui
presiune?»
Marius Măldărășanu, mijlocaș

Mi-a zis cineva că, după ce mă voi lăsa, în două luni o
să-mi doresc să plec de acasă. Avea dreptate. Abia aștept un
cantonament
Marius Măldărășanu, mijlocaș

325 de meciuri
a bifat Marius Măldărășanu în Liga I pentru cele trei
formații la care a jucat (Petrolul, Rapid și Brașov), înscriind și
36 de goluri

40 de apariții în cupele europene
are Măldărășanu, toate pentru Rapid, timp în care a marcat și cinci
goluri