Mama lui Ștefan Târnovanu a urmărit cu ochii în lacrimi meciul Sepsi – FCSB: „M-am rugat pentru el. Păcat că nu mai trăiește și tatăl său, să-l vadă” | EXCLUSIV

Portarul ieșean Ștefan Târnovanu a făcut duminică seară meciul carierei. A reușit să închidă poarta FCSB împotriva lui Sepsi. La final, goalkeeper-ul plecat la FCSB de la Poli Iași a dedicat totul tatălui său, care a încetat din viață la începutul anului și nu a mai apucat să-l vadă debutând la FCSB și evoluând la Jocurile Olimpice.

La o zi după meci, mama lui Ștefan, Maria Târnovanu, a vorbit în exclusivitate pentru ProSport despre cum a trăit meciul cu Sepsi și spune că are încredere că fiul său va ajunge un mare portar.

Sepsi Sf. Gheorghe – FCSB, 0-0. Echipa lui Toni Petrea a obținut un punct grație tânărului Ștefan Târnovanu.

Mama lui Ștefan Târnovanu a urmărit cu ochii în lacrimi meciul Sepsi – FCSB: „M-am rugat pentru el. Păcat că nu mai trăiește și tatăl său, să-l vadă”

Prestația lui Târnovanu l-a determinat pe Florin Prunea să-l compare cu Silviu Lung.

ProSport: Cum ați trăit meciul?

Maria Târnovanu: Păi, am avut niște emoții atât de mari încât nu mai puteam să mă uit la televizor la un moment dat. Eu am crezut în el de mic, pentru că eu am fost cu el prima dată la fotbal. Am crezut în el că va ajunge un portar mare și eu zic că a ajuns bine până la vârsta lui.

Știați că va juca?

Nu am știut, mi-a dat un mesaj Ștefan cu câteva ore înainte de meci și mi-a spus că va fi titular. Am avut mari emoții, am mai plâns un pic, mi-am amintit și de soț (n.red. –  tatăl lui Ștefan Târnovanu a murit la începutul acestui an). Păcat că nu mai este printre noi, să se bucure de acest meci mare. Dar cu siguranță se bucură, de acolo, de sus.

De mic copil, de la șase ani de când a mers la fotbal am crezut că va ajunge un portar mare. A fost și la echipa națională de tineret, și la Jocurile Olimpice. E adevărat, nu prea a jucat la FCSB, dar la portari e mai greu de prins poarta. Dar faptul că a fost chemat în lot este ceva pentru el. Și uite că și-a făcut singur un cadou frumos de Sărbători și ne-a făcut și nouă. Soțul este acolo unde este, dar sigur se bucură.

Nu v-a fost frică la ocaziile mari ale celor de la Sepsi?

Ba da, la un moment am plecat de la televizor, nu mai suportam. Am tremurat de mă durea după cap, la fiecare ocazie. A mai primit și un picior în cap de la un adversar, dar bine că nu a pățit nimic. Vă dați seama, ca mamă, stai în tensiune. E greu până se termină meciul.

Înainte de meci, vă așteptați ca Ștefan să devină eroul meciului?

Sincer, am sperat să facă un meci mare. M-am rugat pentru el. Ștefan a mai jucat și la Iași în Liga I, dar și la FCSB, a făcut mai multe meciuri bune și m-am bazat pe el. Am știut ce copil am crescut și am sperat că va ajunge acolo unde și-a dorit de la șase ani, când l-am dus prima dată la domnul antrenor Ovidiu Burdujan.

Credeți că va apăra în continuare la FCSB?

Dacă va juca în continuare sau nu, asta depinde de antrenor, de patron. Noi, familia, ne dorim, dar depinde de antrenori, de șeful cel mare, domnul Becali. Dar dacă va fi serios și își vede de treabă, va fi bine. Chiar dacă mai sunt și momente când mai este cu capul în nori, dar totuși eu îl știu cu picioarele pe pământ.

După meci, Ștefan a dedicat evoluția foarte bună memoriei tatălui său.

Da, este păcat că nu mai trăiește să fi văzut acest meci. Ar fi fost foarte mândru, pentru că am investit mult în el de la șase ani și până a crescut. Din păcate, nu l-a prins nici când a apărat ultimele meciuri din sezonul trecut, nici la Olimpiadă. Dar cu siguranță îl vede de acolo, de sus și se bucură mult. Nici nu mai am cuvinte. Dacă așa a vrut Dumnezeu… Eu am mare încredere că Ștefan va ajunge unul dintre marii portari ai planetei.